Oleg Pacaleu

Musée des beaux-arts de Montréal găzduiește în această perioadă o amplă expoziție dedicată unei figuri esențiale, dar multă vreme uitată, din istoria artei moderne: Berthe Weill, cea care a expus în galeria sa lucrările unor artiști ce aveau să devină piloni ai artei moderne, precum Pablo Picasso, Raoul Dufy, Amedeo Modigliani, Diego Rivera, Henri Matisse sau Suzanne Valadon. „Berthe Weill, galeriste de l’avant-garde parisienne” va fi deschisă publicului până pe 7 septembrie.

Într-o epocă în care lumea artei era dominată de bărbați și de convenții academice, Berthe Weill s-a impus ca o prezență curajoasă și vizionară. Galeristă în Parisul efervescent de la începutul secolului XX, ea a fost printre primii care au recunoscut forța revoluționară a noii generații de artiști.

Prin intermediul galeriei sale modeste, dar atât de importante, Berthe Weill a oferit primele expoziții unor nume precum Picasso, Matisse, Modigliani sau Utrillo – artiști care aveau să schimbe pentru totdeauna cursul artei moderne. Intuiția ei estetică și angajamentul față de noile forme de expresie artistică au făcut din ea o figură centrală a avangardei, chiar dacă istoria a întârziat să-i recunoască pe deplin meritele.

Berthe Weill văzută de Georges Kars (1882-1945), „Dans le salon de peinture”, 1933.

În ciuda lipsei de mijloace financiare și a obstacolelor impuse de statutul său de femeie într-un mediu conservator, Weill a refuzat să facă compromisuri estetice. Nu a fost interesată de arta „bine vândută”, ci de arta care pulsa de autenticitate, risc și inovație. Spre deosebire de alți galeriști ai vremii, ea nu a urmărit exclusiv profitul, ci s-a dedicat descoperirii și susținerii tinerelor talente, adesea înainte ca acestea să fie recunoscute de critică sau public.

Relația ei cu artiștii a fost una apropiată, adesea marcată de generozitate, dar și de tensiuni inevitabile. A vândut primul Picasso, l-a expus pe Modigliani în ciuda controverselor, și a înțeles, poate mai bine decât oricine, potențialul unei arte în devenire. Berthe Weill a fost nu doar o promotoare, ci o adevărată arhitectă a modernității artistice.

Și totuși, numele său a rămas mult timp în umbră, eclipsat de cele ale artiștilor pe care i-a lansat și ale colecționarilor influenți ai epocii. Fără să posede averi, fără o rețea de protecție în mediul elitist al artei, și fiind femeie într-o lume care îi minimaliza constant meritele, Weill a fost în mare parte uitată de istoriografia oficială. Abia recent, cercetătorii și criticii au început să-i reconstituie figura, să-i recunoască rolul decisiv în configurarea avangardei pariziene și să-i restituie locul cuvenit în istoria artei moderne.      

Moștenirea sa nu constă doar în artiștii pe care i-a sprijinit, ci și în modelul de curaj și independență pe care l-a oferit, deschizând drumul pentru generații întregi de galeriste, curatoare și femei vizionare din lumea artistică.

Berthe Weill văzută de Émilie Charmy (1878-1974), „Portrait de Berthe Weill, 1910-1914.

Expoziția de la MBAM „Berthe Weill, galeriste de l’avant-garde parisienne” reunește aproximativ 100 de lucrări – picturi, desene, gravuri și sculpturi – multe dintre ele expuse inițial în galeria Weill în primele patru decenii ale secolului XX. Pe lângă opere cunoscute, vizitatorii vor avea ocazia să descopere creațiile unor artiști mai puțin cunoscuți, inclusiv femei artiste, evidențiind astfel angajamentul Berthei Weill față de diversitate și inovație în artă.

Această expoziție este rezultatul unei colaborări internaționale între Musée des beaux-arts de Montréal, Grey Art Museum de la Universitatea New York și Musée de l’Orangerie din Paris, și este menită să sublinieze impactul durabil al Berthei Weill asupra artei moderne.

CITIȚI ȘI:

Expoziția „Battre le pavé”, o celebrare a fotografiei de stradă
Expoziție Giuseppe Di Leo + Peter Krausz: Rottura / Cariera