O enigmă arheologică ce îi bântuie pe cercetători de la descoperirea acestui disc în urmă cu mai bine de un secol în Creta, acolo unde în Antichitate se afla palatul minoic de la Phaistos, scrie National Geographic.
Pe 3 iulie 1908, arheologul italian Federico Halbherr, alături de studentul său Luigi Pernier și o echipă de săpători care cercetau situl palatului minoic al lui Phaistos din sudul Cretei au descoperit un depozit subteran în mijlocul ruinelor. Înăuntru, printre oseminte carbonizate și cenușă, Pernier a găsit un disc brun-auriu din argilă, pe jumătate îngropat. Examinându-l, Pernier a observat că acesta era acoperit pe ambele părți de simboluri dispuse în formă de spirală.
În ziua de azi, la mai bine de un secol de la această descoperire, semnificația lor este încă necunoscută. Deși numeroși cercetători au încercat să descifreze aceste simboluri vechi de milenii în speranța de a dezvălui noi informații despre civilizația minoică antică, mesajul gravat pe artefactul descoperit de Pernier, cunoscut sub numele de discul (din) Phaistos, rămâne un adevărat mister.
Multiple teorii
Mesajul discului, păstrat acum la Muzeul de Arheologie din Heraklion, a făcut obiectul unui număr foarte mare de interpretări. Cu diametrul de 16 cm și o grosime de 4 cm, obiectul este ușor de ținut în mână și manevrat. Unii au sugerat că este o hartă cerească portabilă folosită pentru a calcula sosirea eclipselor sau un fel de calendar luni-solar.
În absența unor indicii tangibili cu privire la adevărata sa funcție, teoriile abundă. De exemplu, ar putea fi un joc antic, o transcriere scrisă a unui imn religios sau, așa cum propun unele teorii mai extravagante (și neluate în seamă de majoritatea experților), o relicvă a Atlantidei, o hartă a labirintului Minotaurului sau o hartă de navigare interstelară lăsată de un extraterestru.
În epoca bronzului, minoicii formau o societate bogată de comercianți maritimi, cunoscută pentru palatele, marile orașe și arta sa. Bazându-se pe locul unde a fost descoperit, specialiștii au estimat că discul datează din perioada cuprinsă între 1800 și 1600 î.e.n.
După o campanie arheologică nu foarte fructuoasă pentru Pernier, descoperirea unui astfel de artefact a făcut vâlvă și a provocat îndoielile cu privire la autenticitatea lui. Considerând starea sa excelentă de conservare, unele persoane, printre care și comerciantul de antichități Jerome M. Eisenberg, au sugerat că discul a fost falsificat de Pernier.
Mai multe dovezi arheologice invalidează însă această teorie. De exemplu, faptul că discul a fost găsit lângă o altă tabletă ce prezintă un text scris în Liniar A, un sistem de scriere tipic civilizației minoice cretane, a cărui autenticitate este clară, fără umbră îndoială. În plus, inscripția prezintă corecții vizibile lăsate de scrib, a căror existență nu poate fi explicată dacă discul ar fi un fals.
Semnele și simbolurile discului
Inscripția discului Phaistos este alcătuită din 45 de semne diferite, repetate pentru a forma un total de 241 sau 242 de caractere (dintre care unul este ilizibil), gravate unul lângă altul în spirală.
Semnele corespund unor imagini clar identificabile, cum ar fi oameni, animale, plante sau unelte, care se raportează aproape în totalitate la elemente ale vieții cotidiene, unele dintre ele reflectând contextul istoric al vremii.
Cele 45 de semne sunt împărțite în 61 de secvențe a câte 2 până la 5 semne fiecare. Pe una din părți (recto) sunt 30 de secvențe, iar pe cealaltă (verso) se află 31. Direcția scrierii este în sensul acelor de ceasornic, progresând în spirală de la margine înspre centrul discului.
Potrivit cercetătorilor, cele 45 de semne aparțin unui sistem de scriere silabică în stil egeean, iar grupurile de 2 până la 5 semne care compun diferitele secvențe constituie cuvinte. Simbolurile se aseamănă puțin cu cele ale „hieroglifelor cretane” şi scrisului Liniar A, însă textul prezintă şi diferenţe față de acestea.
Deoarece inscripția de pe discul Phaistos este scurtă, este posibil ca sistemul complet de scriere să includă mai multe semne decât cele 45 folosite pe disc, poate chiar 55 sau 60 de semne diferite. Aceasta presupune, desigur, că inscripția este scrisă într-o limbă necunoscută. Încă nu știm cu certitudine ce limbă vorbeau cretanii în timpul epocii bronzului.
În ceea ce privește conținutul, dacă presupunem că fiecare secvență reprezintă un cuvânt, atunci inscripția se termină cu o serie de cuvinte similare pe ambele fețe ale discului.
Multe propoziții de pe fața A încep cu aceleași semne și multe de pe fața B se termină cu semne similare, sugerând că o parte a discului conține repetiții, iar cealaltă rime. Din acest motiv, unii cercetători au sugerat că discul conține o poezie, un imn sau o formulă magică sau religioasă.
Descifrarea discului
Textul continuă să facă obiectul unor analize și în ziua de astăzi. Filologul și arheologul Gareth Owens a sugerat în 2014 că a fost scris într-o limbă indo-europeană legată de limba minoică a Liniarului A. Potrivit lui Owens, discul ar fi dedicat unei mame divine și ar conține în special cuvintele iqa (mare doamnă) și akka (femeie însărcinată). În 2008, Gia Kvashilava, cercetător în lingvistică istorică, a sugerat că textul a fost scris în proto-georgiană, strămoșul limbii actuale a Georgiei, țară din Caucaz. Potrivit acestuia, inscripția este dedicată Nanei, zeița fertilității din regiunea antică Colchis, în extremitatea estică al Mării Negre. Niciuna dintre aceste explicații nu a fost totuși acceptată definitiv, mai ales pentru că nici sistemul de scriere Liniar A nu a fost descifrat.
În ciuda enormului interes istoric pe care discul Phaistos îl prezintă și a atenției semnificative pe care continuă să o stârnească în rândul cercetătorilor și istoricilor, este foarte probabil ca mesajul său să rămână un mister, atâta timp cât un nou indiciu care să ne permită descifrarea sistemului de scriere folosit nu va ieși la iveală, așa cum s-a întâmplat cu Piatra din Rosetta în cazul hieroglifelor egiptene.