Este duminică după-masă, 29 august. O după-masă de toropeală în care încerc să mă relaxez după o săptămână plină. Pe la ora 5 p.m. deschid televizorul pe un canal la întâmplare. Nimeresc pe Radio-Canada și deodată plictiseala mea se transformă în surpriză și apoi în revelație: pe micul ecran evoluează o veche cunoștință de-a mea, Iulian Ciobanu, și nu oricum, ci în competiția de boccia de la Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2020, într-un meci pe care Iulian avea să-l câștige.

6 septembrie: echipa națională a Canadei se întoarce la Montreal. Iulian Ciobanu a făcut o figură frumoasă în competiție, clasându-se pe locul 2 în grupa sa, la categoria BC4. Am avut astfel ocazia să-l intervievez despre experiența de la Tokyo, despre performanțele sale, des-pre obstacolele pe care le-a depășit, dar și despre bucuriile vieții de familie.

Eva Halus: Iulian Ciobanu, te-am întâlnit prima oară la Centrul comunitar 6767 Côte-des-Neiges în 2010, anul sosirii tale în Canada. Un tânăr adult dârz, chipeș și ambițios, plin de calități, care au început să dea rezultate imediat, în ciuda unui handicap din copilărie care te împiedică să mergi. Alegând Canada ca țară de adopție, ai ales posibilitatea de a-ți valoriza calitățile și talentele mult mai repede decât ar fi fost posibil în altă parte. Povestește-ne, te rog, despre decizia de a părăsi Republica Moldova și a imigra în Canada.

Iulian Ciobanu: Îndată după terminarea studiilor universitare la Facultatea de psihologie de la Universitatea de stat din Republica Moldova, am pornit demersurile pentru a imigra în Canada împreună cu soția. Făcându-mi studiile în Republica Moldova și muncind doi ani acolo, m-am ciocnit de multe obstacole din cauza handicapului meu fizic, ceea ce implica costuri de viață mari și consum exagerat de energie pentru a-mi realiza scopurile propuse. Am ales să imigrăm pentru a oferi  viitoarei noastre familii mai multe șanse de a duce o viață mai prosperă și pentru a beneficia de mai multă libertate.

EH: Ești împreună cu Corina, soția ta, încă din 2003. Aveți două fetițe, născute în Canada. Cum te împarți între viața de familie și sportul de performanță?

IC: Prima noastră fetiță, Alexandra, s-a născut în 2014, iar Eleonora în 2016. Sportul și viața de familie cu copii au început în același an, 2014. Când am descoperit boccia s-a născut Alexandra, deci am învățat concomitent să fiu părinte și sportiv. Soția, din 2018, s-a încadrat în activitatea mea sportivă devenind partenera mea de performanță și acompaniindu-mă la fiecare antrenament.

Plecările în competiții reprezintă aproximativ 40 de zile pe an, însă în diferite perioade ale anului. Cu cât cresc fetele, cu atât mi se par mai lungi competițiile, însă ne-am obișnuit cu toții cu acest stil de viață. Nu am fost încă niciodată cu toată familia în competiții, rămâne să o facem în viitor, odată ce fetele cresc un pic mai mari.

În competiții sunt acompaniat și asistat de către Sorin Susan, un bun prieten și un excelent partener de performanță, originar din România, dar mai vechi pe tărâmul canadian. Ne-am cunoscut prin intermediul masajului: el este masoterapeut, dar are și experiență sportivă, fiind fost gimnast de performanță.

Iulian Ciobanu alături de soția sa Corina și fetițele Alexandra și Eleonora în 2016, înaintea Jocurilor de la Rio, și în 2021, înaintea Jocurilor de la Tokyo.

EH: Ai lucrat timp de aproape doi ani la Ministère du Travail, de l’Emploi et de la Solidarité sociale. Apoi, în 2014, ai descoperit boccia, lucru ce a produs o schimbare majoră de direcție pe linie profesională. După nici un an de practică, ai intrat în echipa națională a Canadei și așa a început povestea ta de campion. Vorbește-ne despre boccia, despre acest sport relativ nou și mai puțin obișnuit. În ce constă, cum se joacă? Și care este modul în care trebuie abordat la nivel de concentrare, tactică, psihologie.

IC: Boccia este un sport de precizie precum la petanque sau curling. Ca și în alte sporturi, atleții sunt clasificați în mai multe categorii. La boccia există patru: BC1, BC2, BC3 și BC4, în funcție de limitările fizice și/sau afecțiunile sportivilor. La BC1 și BC2 sunt cei cu paralizie cerebrală care pot lansa mingea folosind diverse tehnici; limitările sunt spasmele și malformațiile la nivel de brațe și nu numai.

La BC3 sunt atleții care nu sunt capabili să lanseze mingea și care, pentru a o propulsa, folosesc o rampă. Manipularea rampei (echipamentului) este efectuată de un partener care stă cu spatele spre joc, el neavând dreptul să se întoarcă și să vadă jocul. Acest partener execută directivele atletului: ce minge să lanseze, unghiul rampei și înălțimea de la care mingea va fi lansată.

În cadrul categoriei BC4 se află sportivi cu diverse afecțiuni, însă la baza criteriilor de clasificare stă incapacitatea de a lansa mingea ridicând brațele. Mingea în acest caz este lansată balansând brațul și folosind gravitația ca forță de propulsare.

Strategia este importantă, însă execuția este cheia succesului. Jocul se petrece pe un teren de 10 m lungime și 6 m lățime. Se joacă în doi, patru (în perechi) sau șase (trei contra trei), depinzând de categoria sportivă. Competitorii încearcă să preia controlul asupra mingii albe (jack), care reprezintă ținta principală. Cel sau cei care reușesc să termine runda având mai aproape de jack mingile proprii, câștigă runda. Calculul punctelor se face apoi în funcție de distanța mingii adversarului care a pierdut runda.

Lansarea mingii presupune aliniere, concentrare, vizualizare, respirație ș.a.m.d. și, desigur, un bun echilibru mental, deoarece se joacă până la ultima minge care poate schimba radical o situație de joc pe teren.

Îndemn cititorii să dea o căutare pe internet cu „Boccia Iulian”. Vor găsi mai multe prezentări video ale acestui joc.

EH: În 2019, alături de montrealezii Marco Dispaltro și Alison Levine, ai câștigat bronz la Jocurile Parapanamericane și aur la BISFed World Open, rezultat ce ți-a asigurat calificarea la Jocurile Paralimpice din acest an. Care au fost mizele la Tokyo, ce puteai face mai bine pentru a obține calificarea în sferturile de finală?

IC: În meciul cu numărul 4 mondial, chinezul Yuansen Zheng, nu am reușit să mă calific din cauza punctelor și nu din cauza înfrângerii. Am obținut două victorii și o înfrângere, ceea ce m-a plasat pe locul doi în grupă. Cei care au mers mai departe au fost primii din fiecare grupă, plus  doi de pe locul al doilea din grupa lor. Din lipsă de puncte, nu am fost printre cei doi calificați.

Meciul cu Zheng a fost unul bun. După a doua repriză conduceam cu 2 la 1, dar am ratat o șansă de a marca și mai multe puncte. În repriza a treia adversarul meu a marcat 3 puncte, așa că a patra repriză, ultima, a pornit în avantajul lui cu scorul de 4-2. Am ratat două mingi, lucru ce i-a creat un avantaj lui Zheng, care a mai marcat încă 4 puncte, încheind astfel partida.

Iulian Ciobanu la Tokyo 2020, participând în preliminariile probei de individual mixt, BC4. FOTO: paralympique.ca.

EH: Ce urmează, pentru ce alte competiții te pregătești acum?

IC: Următoarea competiție este World Boccia Americas Regional Championships care se va desfășura la Sao Paolo, Brazilia, în luna decembrie a.c. Voi participa la ambele probe, individual și perechi. Începând cu această competiție vor avea loc mai mule schimbări, atât la nivel de regulamente, cât și în ceea ce privește faptul că boccia nu va mai fi un sport mixt decât la perechi. Pentru prima oară deci vom avea o diviziune feminină și una masculină. Boccia continuă să evolueze, așa cum a făcut-o încă de la începuturile sale, în 1984.

Anul acesta a fost un an excepțional din cauza pandemiei. Mulți atleți au suferit din cauza faptului că nu au avut posibilitatea să se pregătească la cel mai înalt nivel pentru Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2020. Noi, cei de la Boccia Canada, nu am competiționat de mai bine de 22 de luni, iar antrenamentele în perechi au reînceput abia cu o lună înainte de Tokyo. Sunt convins că rezultatele bune se vor înmulți o dată cu reluarea competițiilor.

EH: Mult succes în cariera sportivă și în viață, Iulian Ciobanu! Cât mai multe rezultate dorite să se realizeze!

IC: Vă mulțumesc și îndemn cititorii să cunoască mai îndeaproape acest sport incluziv, care demonstrează că oricine își poate depăși limitele prin perseverență și pasiune.

Repere biografice

Născut în 1983 la Chișinău, Iulian Ciobanu a fost diagnosticat cu distrofie musculară la vârsta de 12 ani. În 2008 a absolvit Facultatea de psihologie de la Universitatea de stat din Republica Moldova, iar în 2010 s-a stabilit la Montreal. După ce a lucrat timp de aproape doi ani la Ministère du Travail, de l’Emploi et de la Solidarité sociale, în 2014, la o conferință organizată de Dystrophie musculaire Canada, descoperă boccia. Șapte ani mai târziu, palmaresul lui Iulian Ciobanu este impresionat, cu zeci de competiții naționale și internaționale la activ și peste 20 de medalii câștigate la probe individuale, la perechi sau pe echipe.

Parcursul său sportiv este marcat și de două calificări la Jocurile Paralimpice, la Rio în 2016 și la Tokyo anul acesta. La Tokyo, la proba individuală, categoria BC4, Iulian Ciobanu a câștigat două meciuri, dar s-a înclinat în fața chinezului Zheng Yuansen, campion mondial în 2018 și medaliat cu argint paralimpic în 2012, pentru a încheia competiția înaintea sferturilor de finală, clasându-se pe locul 2 în grupa sa.

Iată câteva din rezultatele internaționale notabile obținute de Iulian Ciobanu:
2019 BISFed (Boccia International Sports Federation) World Open – Perechi BC4 – Medalia de aur
2019 Jocurile parapanamericane – Perechi BC4 – Medalia de bronz
2018 Campionatele mondiale – Perechi BC4 – Locul 6
2016 Jocurile Paralimpice de la Rio – Perechi BC4 – Locul 6
2016 BISFed World Open – Perechi BC4 – Medalia de argint
2015 Campionatele Americii pe echipe și perechi – Perechi BC4 – Medalia de aur

Iulian Ciobanu este căsătorit și este tatăl a două fetițe, Alexandra și Eleonora.

CITIȚI ȘI:

Iulian Ciobanu, primul sportiv paralimpic de boccia de origine română din istoria Canadei

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

29 + = thirty four