În 2009, intrigat de înmulțirea știrilor false în jurul proaspăt alesului președinte Obama și a planului său de asigurare medicală, un cercetător american în științe politice a început să studieze impactul dezinformării asupra opiniei publice, devenind astfel pionier în acest domeniu de cercetare.
Cincisprezece ani mai târziu, numărul studiilor a explodat iar subiectul a devenit unul interdisciplinar, reunind specialiști din multiple domenii, scrie revista Science, citată de Agence Science-Presse. Așa cum dezinformarea politică a inspirat, în anii 2010, numeroși psihologi, sociologi, politologi și filozofi să se aplece asupra acestui fenomen pentru a-l înțelege și găsi soluții, tot așa pandemia de Covid a făcut ca din 2020 tot mai mulți cercetătorii din domeniul sănătății publice să întreprindă cercetări pe acest subiect al dezinformării și al știrilor false.
Pionier în domeniu este Adam Berinsky, de la Massachusetts Institute of Technology. Ce s-a schimbat în ultimii 15 ani, potrivit lui Berinsky, este faptul că suntem mai puțin naivi, căci nu mai e vorba doar de câteva „crazy stories” cu care ne confruntăm, ci de un veritabil ecosistem al dezinformării.
Ce nu s-a schimbat este faptul că încă nu avem soluțiile care să ne permită să luptăm mai eficient împotriva celor care răspândesc informații false crezând în mod sincer că sunt adevărate.
Studiile și discuțiile pe acest subiect au făcut totuși ca anumite lucruri să se schimbe, ca de exemplu faptul că cercetătorii preferă termenul de „dezinformare” în loc de „știri false” (fake news). Aceasta deoarece există studii care au arătat că informațiile înșelătoare, manipulatoare, fac mai mult rău decât cele false.
De asemenea, este clar acum că dezinformarea nu apare din neant. De cele mai multe ori, în spatele ei se află o agendă ideologică și o finanțare grasă. Nu întâmplător în ultimii ani, în Statele Unite dar și în alte țări, grupurile conservatoare au atacat virulent instituțiile și cercetătorii care studiază dezinformarea politică, căci această dezinformare emană mult mai des din cercurile conservatoare.
Una dintre cercetătoarele astfel vizate, Kate Starbird de la Universitatea din Wisconsin, crede că printre motivele acestor atacuri și hărțuiri online se află nu doar faptul că echipa sa studia dezinformarea, ci și că lupta cu ea, încercând să facă „o diferență într-o problemă concretă în timp real”.
Printre lucrurile care nu s-au schimbat, devenind o problemă din ce în ce mai mare și mai spinoasă se numără opacitatea rețelelor de socializare. Algoritmul, acel cod informatic ce determină ce fotografie sau ce clip video este privilegiat pentru utilizatorul x sau utilizatorul y este secret. Grație unor studii și investigații jurnalistice, în ultimii ani am putut deduce anumite lucruri pe care algoritmul le privilegiază – anume postările care provoacă emoție, nu reflecție. Ce este însă foarte îngrijorător este faptul că nu există vreun organism care să reglementeze sau vreun obsedator independent care să vegheze ca aceste linii de cod să nu aibă un impact nociv asupra societății, democrației sau sănătății publice.
Singura excepție a fost Twitter. Pentru o lungă perioadă de timp, cercetătorii au avut acces la o parte din baza sa de date, ceea ce a făcut posibilă realizarea multor studii privind comportamentul utilizatorilor acestei platforme și modul în care se propagă informațiile, adevărate și false. Din păcate, în martie 2023, la scurt timp după achiziția sa de către Elon Musk, Twitter (acum X) a pus capăt gratuității acestui serviciu.
În acest context, o nouă lege a Uniunii Europene ar putea schimba lucrurile. Actul legislativ privind serviciile digitale (Digital Services Act), intrat în vigoare în noiembrie 2022, obligă platformele de socializare să ofere acces cercetătorilor pentru anumite proiecte. Impactul acestei legi este observat cu atenție de cercetători din lumea întreagă, care încearcă să cuantifice impactul dezinformării și să evalueze efectul soluțiilor implementate în diverse țări.