Multe binefaceri și facilități ne-a adus tehnologia. Nu ne-am mai putea imagina trăind fără telefoanele deștepte. Doar dacă se întâmplă să-ți uiți telefonul acasă, de exemplu, te vei simți dintr-odată pierdut, singur și neajutorat. Poți să ratezi cel mai important apel din viața ta, nu vei ști ce tocmai s-a întâmplat în lume, nici dacă va ploua după-amiază, nu te poți retrage în veceu să cauți pe Google vreun cuvânt și să te întorci la fel de deștept ca telefonul tău, cu zestrea culturală la zi, fără să ai nevoie nici de multă școală, nici de mersul la bibliotecă. Unde mai pui că, dacă ți-ai uitat telefonul acasă, nu poți să-ți faci niciun selfie și să-l postezi instantaneu pe rețeaua de socializare. O să creadă lumea că ai murit.
Multe nenorociri s-ar trage din anularea performanțelor tehnologiei, dar multe au și venit odată cu triumful ei. Spionaj cibernetic, servere guvernamentale sparte, conturi bancare virusate, furtul identității a milioane de consumatori și, nu în ultimul rând, manipulare și flux de informații false. Trăim în epoca informației, cu paradoxul că știrile false au ajuns la putere. Ele îndoctrinează, pot influența rezultatul alegerilor, infestează democrațiile prin dezinformare, acreditează teorii ale conspirației, infuzează minciuna cu aură de adevăr.
În comunism, demagogia și fanfaronada aveau nevoie nu doar de o sursă, dar și de canale de difuzare. Era simplu într-o dictatură. Mass media fiind complet aservită puterii, funcționa ca un megafon național de propagandă. Exista, se pare, un departament al zvonurilor și dezinformării în cadrul securității, pe modelul sovietic, care dubla aparatul de propagandă. În timpul declanșării Revoluției din 1989 a funcționat cu motoarele la maxim: sunete de împușcături și rafale de mitraliere înregistrate pe bandă și amplificate de difuzoare în timpul mitingului din Piața Palatului, veștile false despre escadrile de avioane care aveau să atace orașele, despre detonarea băncilor de sânge din spitale, apa otrăvită, teroriști ascunși în subterane care ademenesc și ucid copii etc.
Dar azi, în societățile democratice, cine și de ce să recurgă la arta dezinformării? Din aceleași motive, cu altă miză: Divide et impera! Creează confuzie, neîncredere în instituții, suspiciune și vulnerabilitate. Mai e fluturată și fantoma spaimei – a refugiaților și a terorismului.
Puterea se bazează pe toate astea pentru a-și consolida autoritatea și a juca rolul de salvator, slăbind monitorizarea din partea mass-mediei și a societății civile. Altfel spus, drum deschis spre manipulare, populism și demagogie. Sintagma „Spune adevărul puterii” a ajuns „Spune mulțimii ce vrea să audă”. Manipularea prin dezinformare acționează ca o hipnoză în masă, speculând nevoia multora de senzațional și fascinația pentru conspirație. Minciuna e cel mai convenabil adevăr. Dar ca o minciună să fie crezută trebuie ca cineva să și-o dorească. Liderii politici versați, oratori convingători, cu o bună psihologie a grupurilor cărora se adresează, știu să folosească tonul și cuvintele potrivite în concordanță cu așteptările electoratului. Mulți nu adevărul îl așteaptă – care poate fi incomod sau provocator – ci vor să se exprime prin gura liderului, să-și audă propriile dorințe și gânduri expuse pe limba lor de către cineva care a reușit, un model puternic de succes în care să se regăsească.
Nu este nicio surpriză că Trump a câștigat alegerile. A avut o strategie strălucită în campanie. A pus degetul pe toate rănile, a deconspirat toate slăbiciunile sistemului, s-a ridicat împotriva corectitudinii politice care a sufocat societatea în ultimele decenii, a vorbit electrizant, necenzurat, promițând absolut tot ce fanii lui doreau să audă. „Trump este unul de-al nostru, gândește ca noi, vorbește ca noi, ne recunoaștem în el”, declară susținătorii lui. A apărut ca un magician care scoate la nesfârșit porumbei din mânecă, satisfăcând nevoia de miracol. David Copperfield a făcut să dispară pentru câteva secunde Statuia Libertății în fața a zeci de mii de oameni. Toți știau că nu e posibil, că e doar o iluzie, și totuși au crezut. Când cineva te convinge de un miracol nu mai întrebi și cum se poate el întâmpla, ce trucuri a folosit magicianul. Trump a promis că foarte repede și fără multe ajutoare din afară va rezolva toate problemele interne și internaționale. Cauza tuturor relelor era simplă: Obama. Soluția e și ea simplă: redarea grandorii, supremației și excepționalismului Americii, inversând toate deciziile politice ale fostei administrații. Nu a spus și cum va face minunile promise, nici cu ce va înlocui golul produs prin desființarea de legi și tratate, dar fanii nici nu au nevoie să știe cum, ei au încredere în mantia lui de vrăjitor, mai ales că e un miliardar de succes care a dovedit că pentru el însuși poate. În plus, a știut să se vândă admirabil. El este expresia maximă a industriei de reclamă americană.
Și totuși, nu ar fi reușit de unul singur. Cel mai mare aliat i-a fost mass-media, cu toate ramificațiile ei. Mass-media, detestată de Trump pentru că nu-l laudă suficient, este cea care l-a transformat dintr-un candidat controversat în câștigător. Posturile de televiziune, indiferent de orientarea politică, au un singur zeu: Audiența. Asta le aduce dacă nu prestigiu, cu siguranță bani, iar Banul e Zeul Americii. Din punctul ăsta de vedere, a fost un ajutor reciproc – Trump le-a crescut audiența. De peste un an, pe orice canal, e acolo zi și noapte. Nu mai contează dacă e lăudat sau criticat, e prezent. Dacă ai tăia sonorul și te-ai uita doar la imagine, ești ocupat subliminal de figura lui. Să ne imaginăm că s-ar face continuu reclamă la Coca-Cola și ai vedea doar sticle cu eticheta roșie. Nu ai fi împins să cumperi până la urmă? Măcar din curiozitate, chiar dacă nu-ți place Coca-Cola sau știi că îți face rău.
Pe timpul campaniei electorale, televiziunea s-a bucurat de talentul de one-man-show al lui Trump și s-a hollywoodizat în consecință. Statele Americii profunde, alături de FOX News, canalul național conservator, au posturile lor de știri locale de dreapta, alternative news, dar și multe posturi de radio radicale, în care se face elogiul supremației albilor și nu de puține ori curg știri false, intenționat fabricate pe placul audienței. La astea se adaugă nenumărate site-uri pe Internet care abundă în teorii ale conspirațiilor, scenarii lugubre de defăimare a liderilor democrați și laude triumfaliste pentru favoriții conservatori. Trump a dat energie unor grupuri semnificative prin discursul său populist, încurajând involuntar mistificările apărute pe Internet, pe fondul pierderii autorității mass-mediei. Pe de altă parte, nu e de mirare că a apărut cineva ca Snowden capabil să intervină în viața politică și să influențeze arena electorală, odată ce securizarea rețelelor cibernetice e vulnerabilă, iar jurnalismul de investigație a dispărut. Războaiele nu se mai dau pe câmpuri de luptă, ci pe ecrane de computer. Recent, CIA a făcut un raport denunțând implicarea WikiLeaks și a Rusiei în influențarea alegerilor în favoarea lui Donald Trump. Răspunsul cinic al lui Putin nu a întârziat: știri false lansate pentru a compromite relația și imaginea Rusiei în ochii președintelui.
Teoriile conspiraționiste fac spectacolul, iar dezinformarea e la putere. Internetul e infestat de știri false. Interesant e că multe sună asemănător, par produse în același laborator, de către același departament. Doar un mic exemplu: înaintea alegerilor parlamentare din România (decembrie 2016 – n.r.) au apărut pe anumite site-uri, din surse neidentificate, că premierul Dacian Cioloș ar fi fiul nelegitim al lui Soros. Și despre Obama s-a spus pe site-uri americane de dreapta că ar fi fiul adoptiv al aceluiași Soros.
Până la urmă, știrile false și-au atins scopul. Au adus naționalism și populism și în America, de la dreapta, și în România, de la stânga. Cine este în spatele valului de zvonuri și dezinformări care a cuprins Vestul și în ce scop? Un jucător de șah la Kremlin își freacă mâinile mulțumit. Nu doar dictaturile de stânga au recurs la populism și propagandă. Goebbels a fost ministrul propagandei în timpul lui Hitler. Știa mult despre eficacitatea răspândirii știrilor false și a folosit dezinformarea ca mecanism de manipulare în exercitarea puterii. Azi lumea vestică se reformulează, se reorientează spre alte alianțe politice și economice. Multiculturalismul și globalizarea par experimente tot mai slăbite pe fondul radicalizării societăților fundamentaliste din Turcia și Orientul Mijlociu pe de o parte, și a ascensiunii naționalismului în Europa și America, pe de alta. Diversitatea și toleranța sunt valori tot mai neputincioase în a contracara amenințarea cu terorismul internațional folosită ca armă de izolaționism de către regimuri de extremă dreaptă ori guverne populiste care folosesc tehnica știrilor false pentru a destabiliza ordinea actuală.
Fenomenul este atât de răspândit și de periculos, încât însuși Papa Francisc declară răspândirea știrilor false un păcat.
