„Am încercat să ajut pe fiecare cum am putut. M-am bucurat că și-au deschis inima, i-am ascultat și am realizat câtă nevoie avem unii de alții. Fiecare apel devenea o poveste. Mulți mi-au dat referințe despre alte persoane care ar avea nevoie, fie  vecini, fie cunoștințe. Lista se mărea. Câteva zeci de persoane” – Corina Diana Haiduc.

La sfârșitul lunii februarie, din inițiativa Corinei Diana Haiduc, președinta Asociației Culturale Române (ACR), 31 de pachete cu alimente esențiale au fost distribuite unor persoane în vârstă, singure și de origine română din arondismentul Côte-des-Neiges-Notre-Dame-de-Grâce. O inițiativă generoasă în prag de Mărțișor, care a adus un zâmbet celor singuri și în dificultate, mai ales acum în timp de pandemie.

Proiectul s-a bucurat de un sprijin financiar de 1,500$ din partea primăriei arondismentului CDN-NDG și de implicarea Comunității Moldovenilor din Quebec (CMQ), prin președinta sa Ala Mîndîcanu și vicepreședintele Oleg Pacaleu. Colaborarea dintre ACR și CMQ este una cu tradiție, care a generat numeroase proiecte comunitare, culturale și socioculturale. Pandemia a sistat evenimentele și activitățile pe care aceste două asociații le propuneau membrilor comunității, însă prietenia și solidaritatea au găsit din nou o modalitate să prindă contur și să se exprime.

La bunul mers al acestei acțiuni au contribuit, de asemenea, și Eva Halus, Ofelia Armașu și Kirschner Csaba, precum și compania Maxim Impex, căci cutiile oferite au fost pline de produse românești.

Mai jos, câteva cuvinte despre acest proiect scrise de inițiatoarea sa, Corina Diana Haiduc.

„Totul a început cu o invitație pe e-mail din partea Primăriei de a avea o întâlnire virtuală audio-vizuală cu d-na Sue Montgomery, primar al arondismentului Côte-des-Neiges–Notre-Dame-De-Grâce. La care am răspuns bineînțeles cu surpriză și bucurie.

« Cum pot să ajut comunitatea românească din zonă? Care ar fi cei care ar avea mai multă nevoie? » m-a întrebat dumneaei, trecând direct la subiect. Mă pregătisem de câteva zile ce să răspund. Reacția dânsei a fost « Da! » la toate propunerile mele. Împreună am stabilit planul de acțiune, ne-am împărțit sarcinile, am format o echipă de lucru și am trecut la acțiune.

Mă gândisem la membrii Clubului de Aur ai Asociației Culturale Române la care sunt președintă și la alte persoane în vârstă și în dificultate pe care le cunosc de mult timp prin intermediul locului meu de muncă din cartierul Côte-des-Neiges. M-am întrebat dacă aș fi în locul acestor oameni, în condițiile de pandemie de azi, de frică și izolare care durează de un an de zile, ce mi-aș dori?

În primul rând, sigur mi-aș dori să știu că cineva se gândește la mine, mă întreabă din când în când ce mai fac și de ce am nevoie. Chiar d-na primar a luat lista și i-a sunat la telefon pe fiecare în parte. Cei apelați au fost impresionați și au apreciat gestul ca fiind deosebit. Felicitări și mulțumiri pentru implicare și sprijin financiar, d-nă primar Sue Montgomery!

Apoi m-aș gândi cu nostalgie că vine primăvara – deocamdată aici doar în calendar – și în inimă mi-aș agăța un mărțișor. Atunci mi-a venit ideea că este posibil să se găsească chiar un mărțișor real în fiecare pachet.

În sfârșit, dorul m-ar duce la plaiul natal, la cei care mă așteaptă acolo să-i revăd sau la cei care au rămas ca amintire doar în sufletul meu. Aș vrea să-mi iau un pic din energia locului de origine, să-mi  amintesc gustul… de Acasă. Și atunci mi-am spus: da, se poate cu produsele alimentare aduse din România de compania Maxim Impex. Am primit chiar mai mult decât am cerut. Mulțumim!

Când am luat lista și am început să sun oamenii, nu m-am așteptat să descopăr atâtea emoții. De ambele părți. Fiecare om, o poveste de viață. O altă istorie nescrisă, de zi cu zi. Unii nu au ieșit din casă din martie 2020. „Am nevoie de un medic de familie, de un croitor, de avocat, interpret, de o persoană pentru menaj sau companie…”

Am încercat să ajut pe fiecare cum am putut. M-am bucurat că și-au deschis inima, i-am ascultat și am realizat câtă nevoie avem unii de alții. Fiecare apel devenea o poveste. Mulți mi-au dat referințe despre alte persoane care ar avea nevoie, fie  vecini, fie cunoștințe. Lista se mărea. Câteva zeci de persoane. Au fost și unii care au refuzat, în mod politicos. Chiar dacă era doar un pachet gratuit cu alimente esențiale. Au fost și cei la care frica sau neîncrederea îi făcea să fie suspicioși: « cât trebuie să plătesc, ce anume îmi aduceți, cât plătesc livrarea, mă obligați să mă vaccinez în schimb? » și multe alte întrebări. Majoritatea însă s-au bucurat foarte mult și mi-au spus că este cea mai bună veste din anul acesta. Nu mai povestesc de familiile mutate la hotel din cauza unui incendiu în blocul lor de locuințe. Am fost și acolo.

În sfârșit, a început pregătirea pachetelor de care s-a ocupat soțul meu. Apoi livrarea. Și au urmat reacțiile de surpriză și de mulțumire. Că a fost bine primit. Că ne-am îndeplinit misiunea cu succes. Emoție. Bucurie. Recunoștință.

Ce m-aș fi făcut fără Eva Halus ca persoană de legătură cu CLSC-ul din cartier și care ajută și cunoaște multă lume din zonă? Sau fără ajutorul lui Ala Mîndîcanu și Oleg Pacaleu la livrare? Sau fără implicarea și informațiile prețioase ale Ofeliei Armașu? Împreună am creat și acționat ca o echipă puternică. De dăruire. Mulțumiri.

Unele persoane au dorit să știe dacă și când se va mai repeta acest gest. Nu am știut ce să răspund. Ca să nu dezamăgesc. Ca să nu creez false speranțe. Deocamdată acum și atât.”

CITIȚI ȘI:

Altruismul ne face mai longevivi și mai fericiți

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

− three = 1