Cu groază realizez că democrația funcționează pe bază de contre. Și mă refer concret la cea canadiană. Indiferent cine e la putere, liberali sau conservatori, ceilalți, din opoziție, trebuie neapărat să fie Gică contra. Indiferent de cât de bună e legea, sau propunerea de lege sau măsura, Gică musai să îi pună piedică. Asta fac liberalii și noii democrați în provincie, asta fac și conservatorii federali.
CITIȚI ȘI: Orice, oricine…
Într-un scenariu ştiinţifico-fantastic, cum ar fi dacă sus-amintiții ar cânta în armonie, chiar pe mai multe voci, nu musai la unison, atunci când vine vorba de binele omului de rând? De cele mai multe ori însă ies sune atonale, distorsionate care agită mintea, și așa de multe ori confuză a cetățeanului.
Multe discursuri pro și contra încep cu fraza „canadienii vor asta…” sau „canadienii vor să știe asta…”. Nu nene, nu canadienii, ci politicienii vor una sau alta. Că-i vorba de o conductă de țiței, că e vorba de educația sexuală în școli sau de scandalurile politice mai mult sau mai puțin reale, politicianul canadian opozant caută, găsește – sau dacă nu găsește inventează – argumente contra și le trâmbițează în gura mare.
CITIȚI ȘI: Trompetele răsună
Revin, nu mă refer la un partid sau o culoare anume; e vorba de toți și toate. Într-un fel e o deziluzie că acesta e modul de funcționare al unei democrații sănătoase, în alt fel este business as usual.