Justin Trudeau a recunoscut recent că guvernul federal ar fi putut interveni mai devreme pentru a reforma programele de imigrație, acuzând totodată diverși „actori răuvoitori” că au profitat de sistem.
Într-un clip de aproape șapte minute postat pe YouTube, Trudeau vorbește despre anunțul făcut în luna octombrie privind reducerea numărului de rezidenți permanenți admiși în Canada și modificările aduse programului de lucrători străini temporari.
Reamintim că în urma ajustărilor făcute de Ottawa, numărul rezidenților permanenți se va diminua cu aproximativ 20%, ajungând la 395,000 în 2025, 380,000 în 2026 și 365,000 în 2027. Inițial, planul guvernului era de a primi 500,000 de noi rezidenți permanenți în 2025 și 2026.
După încheierea restricțiilor cauzate de pandemie, politica guvernului a fost una de creștere a numărul de imigranți cu scopul de a stimula piața muncii. Logica din spatele acestei politici a fost evitarea unei recesiuni pe scară largă.
Într-adevăr, recesiunea anunțată de unii politicieni și temută de canadieni nu s-a produs. În schimb, imigrația masivă a creat o serie de alte probleme: o presiune crescută asupra sistemelor de sănătate și educație, o criză pe piața de locuințe și o problemă politică pentru liberali.
Este adevărat că domenii precum sănătatea, educația, locuințele, persoanele fără adăpost nu intră în competențele guvernului federal, ci a celor provinciale și, în unele cazuri, municipale. Și este adevărat că nu imigrația a creat lipsa cadrelor medicale din sistemul de sănătate quebechez (sau al altor provincii) sau cea a profesorilor din sistemul de învățământ. Aceste probleme existau de ani de zile, cu mult înaintea deciziei guvernului federal de a accelera imigrația. Mai mult, nu puțini sunt experții care susțin că imigrația nu are legătură cu cauzele fundamentale ale penuriei de locuințe și că aceasta se explică mai degrabă prin lentoarea birocrației și a unei atitudini nefavorabile dezvoltării de proiecte imobiliare de la nivel municipal.
Dar, chiar dacă nu se numără printre cauzele fundamentale ale acestor probleme, imigrația a contribuit la acutizarea lor.
„Imigrația este esențială pentru viitorul Canadei, dar ea trebuie controlată și trebuie să fie sustenabilă. În vremurile tumultoase de după pandemie, nu am reușit să găsim echilibrul necesar între adresarea problemelor de pe piața muncii și menținerea creșterii populației”, recunoștea în luna octombrie Justin Trudeau.
Premierul a vorbit și despre faptul că au existat „actori răuvoitori” care au abuzat de programele de imigrație. „Unii le-au considerat ca o sursă de profit (…). Am văzut prea multe mari companii făcând asta”, a afirmat el. Trudeau a menționat și faptul că foarte multe colegii și universități au folosit programele pentru studenți străini pentru a-și spori veniturile, căci studenții străini plătesc taxe de școlarizare mult mai mari decât cei canadieni. De asemenea, el a amintit și faptul că numeroși escroci au vânat imigranți vulnerabili, amăgindu-i cu false promisiuni de a le oferi o cale spre cetățenie.
„În retrospectivă, când boomul de după pandemie s-a diminuat iar companiile nu au mai avut nevoie de o forță de muncă suplimentară, guvernul federal ar fi putut acționa mai rapid pentru a închide robinetele”, a mai spus primul ministru.
Logica guvernului – de creștere economică și de susținere a unei populații îmbătrânite prin aducerea mai multor imigranți tineri – a fost întemeiată. Însă Ottawa are puțin control asupra unor elemente importante în ceea ce privește nivelul de trai al populației, precum educația, sănătatea sau satisfacerea nevoii de locuințe. Acestea cad în responsabilitatea altor paliere guvernamentale și, din păcate, a existat puțină coordonare și cooperare între acestea și federal.
Efectele politice nu au întârziat să apară. Pierre Poilievre l-a acuzat pe Trudeau că „a distrus consensul național dintre liberali și conservatori privind imigrația”, speculând la maxim atenția negativă pe care imigrația o suscită acum în rândul canadienilor. În cei doi ani de când Poilievre se află în fruntea PCC, conservatorii au înregistrat o creștere a popularității în aproape toate categoriile demografice și regiunile țării, în detrimentul liberalilor (deși Poilievre a făcut puține progrese în îmbunătățirea favorabilității sale personale).
Tendința descendentă a liberalilor este cuplată cu cea ascendentă privind resentimentele populației împotriva imigrației. Canadieni xenofobi au existat mereu, dar procentul acestora a fost considerabil mai mic ca în alte țări.
Recentele sondaje de opinie au arătat că mulți canadieni s-au poziționat în dezacord cu acest influx de imigranți și lucrători/studenți temporari. Unul dintre ele, de la Institutul Angus Reid, arată că îngrijorarea canadienilor cu privire la imigrație a crescut de patru ori în ultimii doi ani. Astfel, unul din cinci canadieni (21%) consideră că imigrația/refugiații reprezintă una dintre principalele probleme cu care se confruntă țara, la egalitate cu schimbările climatice.
