Într-unul din comentariile recente spuneam că aș candida la un post de parlamentar cu platforma „mia și votul”. Adică o mie de dolari lunar pentru fiecare canadian cu drept de vot. Evident, mia vine dacă respectivul dovedește că a votat. De unde mia? Păi din bugetul de așa-zisă „apărare”, din suma alocată NATO-ului, asta și pentru a-i da cu tifla președintelui portocaliu de la sud.

Acum m-a pălit altă idee (trebuie să mărturisesc că cele mai multe idei de felul ăsta sosesc în plimbările cu mini Schnauzer-ul propriu și personal). Revenind și pornind de la ideea lui Maxime Bernier, care a făcut PP, adică People’s Party, de ce nu aș face și eu IPP, adică Immigrants People’s Party? Un partid de la coastă, la coastă, la coastă. Membrii acestuia ar trebui să fie din cea mai recentă generație de emigranți, cel mult din penultima. Pentru a fi acceptați în IPP, respectivii ar trebui mai întâi să treacă un test prin care să demonstreze că nu sunt sau că sunt departe de a fi integrați în societatea canadiană. Respectivul test ar trebui să fie în limba maternă a candidatului și exact opus testului de cetățenie referitor la cunoștințele despre Canada.

Revenind la PP, la Partidul Poporului, puținii săi susținători nu au priceput că rostul acestuia a fost să îi fure lui Andrew Scheer voturi, asta dintr-o egoistă dorință de vendetta a șefului, Maxime Bernier. Cât credea acesta în platforma însăilată în grabă, nu o poate ști decât domnia sa. Cert e că așa cum Canada nu a fost pregătită să susțină o televiziune de foarte dreapta, defunctul Sun TV, așa niciun partid de și mai la dreapta decât conservatorii lui Scheer nu putea fi agreat de canadieni. 

Pentru liniștea dumneavoastră, cititorul de limbă română, acest text este o satiră și nu reflectă opiniile nimănui, nici măcar ale mini Schnauzer-ului vinovat de scânteia textului de mai sus.

CITIȚI MAI MULTE REFLECȚII CANANDEZE:

Mia și votul
Spaima de imigranți
Stânga-împrejur