Pe măsură ce campania electorală – declanșată oficial pe 27 august – avansează spre scrutinul din 5 octombrie 2026, scena politică provincială trece prin reconfigurări notabile. Deși Parti québécois (PQ) a dominat detașat preferințele alegătorilor în ultimii trei ani, recent cursa a devenit foarte strânsă, ilustrând o revenire a partidului de guvernământ și o reordonare a tematicilor de campanie.
Ce spun sondajele?
Deși Parti québécois, condus de Paul St-Pierre Plamondon, a ocupat confortabil prima poziție în opțiunile de vot aproape trei ani la rând, cele mai recente proiecții sintetizate de analistul politic Philippe J. Fournier la sfârșitul lunii august pentru Qc125 (principalul agregator de sondaje electorale din Quebec) indică o erodare lentă, dar constantă, a sprijinului său electoral.
Cota PQ a coborât sub pragul psihologic de 30%, ajungând la un nivel de aproximativ 29% din intențiile de vot. Deși suveraniștii rămân prima opțiune pe harta electorală, ecartul față de celelalte partide s-a redus. La ora actuală, modelul probabilistic Qc125 arată că șansele PQ de a forma un guvern majoritar au coborât la doar 8%, scenariul unui guvern minoritar devenind foarte probabil.
În același timp, Coalition Avenir Québec (CAQ) a reușit o revenire spectaculoasă urcând pe locul al doilea, cu 25% din intențiile de vot. Distanța partidului de guvernământ față de PQ se situează acum la aproximativ doar patru puncte procentuale.
Această creștere în sondaje a CAQ se datorează în bună parte unei strategii care încearcă să facă electoratul să uite că această formațiune se află la putere de două mandate consecutive. Partidul își axează astfel întreaga comunicare publică pe noua sa lideră, premierul Christine Fréchette – devenită șefa executivului în primăvară, după demisia lui François Legault – promovând intensiv marca electorală „Équipe Fréchette” și omiterea intenționată a denumirii CAQ pe materialele de promovare.
În ceea ce îi privește pe liberalii provinciali, aceștia traversează o perioadă dificilă, aflându-se pe locul al treilea în opțiunile generale ale alegătorilor, cu un nivel de 21%-22%. Schimbarea majoră a ultimelor săptămâni a fost provocată de migrarea unei părți reprezentative din electoratul liberal de peste 50 de ani către CAQ, căutând stabilitate în fața evoluțiilor politice din exterior.
Noul lider al liberalilor, Charles Milliard, un politician tânăr, suferă de un deficit de notorietate în afara Montrealului. Această slăbiciune s-a tradus printr-o scădere considerabilă a liberalilor în rândul populației francofone, unde PLQ a ajuns la egalitate cu Parti conservateur du Québec (PCQ), condus de Éric Duhaime, ambele formațiuni situându-se la 13%-14% în acest segment.
De menționat și faptul că anchetele conduse de Unitatea Permanentă Anticorupție (UPAC) și Élections Québec nu au identificat nimic compromițător la adresa fostului lider liberal Pablo Rodriguez. Acesta a demisionat în decembrie 2025, la doar șase luni după preluarea conducerii PLQ, în urma unui scandal de cumpărare de voturi ce a afectat atât imaginea partidului, cât și reputația sa personală. Rodriguez a negat acuzațiile, iar anchetatorii UPAC iau acum în considerare posibilitatea ca mesajele publicate în Journal de Montréal să fi făcut parte dintr-o înscenare creată pentru a-l compromite pe Rodriguez.
Deși CAQ devansează PLQ la votul popular (25% vs. 21%), proiecția Qc125 menține temporar PLQ pe locul al doilea ca număr estimat de mandate parlamentare (32 de locuri față de 29 pentru CAQ), datorită concentrării masive a votului liberal la Montreal. Dar cum ascensiunea CAQ pune o presiune uriașă asupra circumscripțiilor francofone din regiuni, disputate direct cu PQ, mandatele sale ar putea crește, depășindu-le pe cele liberale.
CITIȚI ȘI: Reforma sistemului electoral: O prioritate în Quebec?
În ceea ce privește Parti conservateur du Québec (PCQ), formațiunea pare pregătită să facă un pas istoric și să intre în Parlament. La alegerile din 2022, PCQ a avut 13% din votul popular, dar, din cauza dispersării electoratului, nu a obținut niciun loc. De data aceasta însă situația este diferită. În timp ce la nivel provincial partidul își menține o bază constantă de 13%–14% din intențiile de vot, el înregistrează progrese decisive prin concentrarea masivă a sprijinului electoral – peste 30% – în regiunea capitalei Quebec și în Chaudière-Appalaches. Această redistribuire regională le oferă conservatorilor șanse reale de a-și adjudeca primele mandate parlamentare, transformând PCQ dintr-o voce fără reprezentare într-un actor parlamentar oficial.
La polul stâng, Québec solidaire (QS) înregistrează o perioadă de stagnare și recul tactic, fiind cotat la doar 9%-10% din opțiunile de vot. Sub co-conducerea Rubei Ghazal, partidul se confruntă cu dificultăți majore în a-și face auzite temele sale de predilecție – justiția socială, mediul și criza locuințelor – într-un climat politic dominat de tensiuni comerciale externe. Restrângerea bazinului electoral al QS, aproape exclusiv în fiefurile urbane din Montreal, combinată cu presiunea exercitată de Parti québécois asupra electoratului suveranist, pune sub semnul întrebării capacitatea formațiunii de a-și menține actualul număr de locuri în parlament.
Efectul Trump
Subiectul care domină agenda publică și preocupă alegătorii este starea economiei și costul vieții, legate mai ales de escaladarea războiului comercial cu Statele Unite. Tarifele vamale impuse de Donald Trump au transformat protejarea economiei într-o urgență națională, depășind în intensitate dezbaterile identitare clasice.
În acest context, statutul de premier în funcție (incumbent) îi oferă un avantaj tactic substanțial lui Christine Fréchette. În percepția publică și în sondajele de opinie, ea este privită drept cel mai bine poziționat lider politic pentru a negocia pragmatic și pentru a-i ține piept lui Donald Trump în vederea protejării intereselor economice ale provinciei.
De cealaltă parte, instabilitatea economică externă și nevoia de predictibilitate a populației au determinat Parti québécois să adopte o poziție mult mai precaută: liderul Paul St-Pierre Plamondon a anunțat oficial că organizarea unui eventual referendum privind independența Quebecului este amânată cel mai devreme pentru ianuarie 2029, la sfârșitul unui ipotetic prim mandat, pentru a nu adăuga incertitudine la un context comercial deja foarte tensionat.
Acest recul vine să adreseze și o vulnerabilitate structurală a partidului, observată de-a lungul întregului an: deși PQ a dominat sondajele de opinie, sprijinul pentru proiectul suveranist și pentru organizarea unui nou referendum a rămas la un nivel scăzut. Chiar și în momentele de vârf ale formațiunii, intenția de vot pentru independență s-a menținut la un nivel net minoritar (în jur de 31%–33%), în timp ce opoziția fermă a depășit 60%, inclusiv în rândul majorității francofone. În aceste condiții, promisiunea inițială a unui vot referendar rapid risca să devină o piatră de moară electorală, determinându-l pe Plamondon să calmeze temerile naționaliștilor moderați și să ofere garanții de stabilitate economică.
Imigrația, câmp de bătălie ideologică
Deși eclipsată ca prioritate imediată de tensiunile tarifare cu Statele Unite, imigrația rămâne totuși principalul câmp de bătălie ideologică.
Sub conducerea lui Plamondon, PQ a adoptat un discurs radicalizat, criticat adesea de societatea civilă și de opoziție. În repetate rânduri, PQ și Plamondon au conectat direct nivelul crescut al imigranților temporari și permanenți cu criza locuințelor, degradarea serviciilor din sistemul de sănătate și presiunea asupra școlilor în limba franceză, cerând reduceri masive ale numărului de imigranți care ajung în Quebec.
Ca răspuns, Coalition Avenir Québec a încercat să preia din dinamica suveraniștilor și să-și adjudece electoratul naționalist printr-o abordare similară. Atât sub François Legault, cât și sub Christine Fréchette, CAQ a căutat să țină pasul și chiar să devanseze retorica PQ. Executivul de la Quebec a impus măsuri stricte privind francizarea obligatorie, a purtat dispute deschise cu guvernul federal pe tema solicitanților de azil și a insistat pe plafoane de primire calculate strict în funcție de capacitatea de integrare și absorbție a provinciei.
Este util de menționat că înainte de a deveni premier pe 15 aprilie a.c., Christine Fréchette a fost ministra Imigrației în guvernul Legault, în perioada 20 octombrie 2022 – 5 septembrie 2024. Ea este arhitecta multora dintre măsurile restrictive ale CAQ, traduse prin înăsprirea condițiilor de francizare obligatorie – care a creat bariere birocratice majore pentru integrarea noilor veniți – și prin impunerea unor plafoane rigide legate de „capacitatea de primire”, folosite ca pretext pentru frânarea admiterilor în provincie. La preluarea mandatului de premier, discursul său a păstrat linia dură, naționalist-autonomistă a lui François Legault, analiștii subliniind continuitatea acestei retorici de excluziune, menită să împiedice PQ să monopolizeze electoratul naționalist.
Candidați de origine română
Comunitatea de origine română este reprezentată la acest scrutin de patru candidate.
Manuela Luminița Goya figurează pe listele CAQ, în circumscripția Brome-Missisquoi (regiunea Cantons-de-l’Est). Licențiată în științe ale comunicării la Université de Montréal și cu un masterat în management internațional la ÉNAP, ea are o experiență de peste două decenii în sectorul public și neguvernamental, unde a activat ca vicepreședintă la Tourisme Montréal și a fost consilieră în cabinetul ministrului responsabil pentru regiunea Montreal.
La rândul său, Parti conservateur du Québec prezintă două candidate de origine română. În circumscripția Champlain (regiunea Mauricie), formațiunea o propune pe Adriana Szalontai, licențiată în științe politice și consilieră municipală în localitatea Saint-Ubalde, care îndeplinește totodată rolul de purtătoare de cuvânt a partidului pe teme de imigrație. În paralel, în circumscripția montrealeză Hochelaga-Maisonneuve, PCQ este reprezentat de Elena Penta, a cărei carieră este axată pe proiecte educaționale și de susținere a comunității, pe fondul unei activități îndelungate în domeniul educației și pedagogiei.
În sfârșit, Emilia Farcutiu intră în cursa electorală în circumscripția La Pinière (Brossard) din partea Parti canadien du Québec (PaCQ), o formațiune înființată în 2022. Stabilită în Brossard și activând în domeniul kinetoterapiei, ea reprezintă un partid ce se definește ca fiind singura opțiune pe deplin federalistă din provincie. PaCQ își axează platforma pe protejarea drepturilor minorităților lingvistice (anglofoni și alofoni) și se opune ferm legilor identitare adoptate la Quebec, precum Legea 21 privind laicitatea și Legea 96 privind limba franceză.
