Viteza de mers poate revela multe lucruri despre sănătatea noastră… și poate fi chiar un indicator al longevității, după cum informează L’Actualité.
În timpul consultației unui pacient mai în vârstă, evaluarea stării de sănătate începe încă din sala de așteptare. Se poate ridica fără ajutor și fără efort? Are nevoie de un baston sau de un cadru de mers? Și, mai ales, cu ce viteză se deplasează? La prima vedere, interesul pentru mobilitate poate părea nesemnificativ. Cu toate acestea, persoanele care merg mai repede au o speranță de viață mai mare. De exemplu, o persoană de 85 de ani care merge vioi are, în general, o speranță de viață mai lungă decât o persoană de 75 de ani care se deplasează lent, afirmă dr. Quoc Dinh Nguyen, medic geriatru, epidemiolog și cercetător la Centrul Spitalicesc al Universității din Montreal, precum și cofondator și expert medical al companiei Eugeria, a cărei misiune este îmbunătățirea vieții de zi cu zi a persoanelor afectate de boala Alzheimer.
Este așadar necesară accelerarea ritmului de mers pentru a spera la câțiva ani de viață în plus?
Cum se evaluează viteza de mers?
Metoda utilizată pentru a cuantifica viteza de mers nu este complicată: se măsoară contra cronometru timpul necesar pentru a parcurge patru sau cinci metri într-un ritm normal. Un test simplu, dar extrem de revelator.
Nu există un consens real cu privire la pragul sub care viteza de mers este considerată prea lentă. Totuși, având în vedere că viteza normală de mers a unui adult este, în medie, de 4 km/h (adică 1,11 m/s), medicii geriatri sunt de acord că o viteză de 1,8 km/h (0,5 m/s) este mult prea redusă. Unii specialiști își exprimă îngrijorarea chiar și atunci când acest ritm scade sub 2,9 km/h (0,8 m/s).
Numeroase studii care compară persoanele cu un mers rapid cu cele care merg lent au demonstrat o asociere clară între viteza de deplasare și mortalitate. Dacă se analizează un grup de vârstnici de aceeași vârstă, cărora li se măsoară viteza de mers și care sunt monitorizați timp de mai mulți ani, se observă că persoanele cu un ritm mai rapid au șanse net superioare de a fi în viață 1, 3, 5 sau chiar 10 ani mai târziu. Există tendința de a considera că doar afecțiunile grave, precum cancerul, accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic, pot anticipa supraviețuirea. Cu toate acestea, studiile menționate demonstrează că, pentru evaluarea acestei supraviețuiri, este indispensabilă și luarea în considerare a condiției fizice generale.
La o analiză mai atentă, acest aspect nu este surprinzător. În primul rând, mersul solicită multiple sisteme ale organismului uman: aparatul locomotor (musculatura, articulațiile și oasele), sistemele cardiovascular, respirator și neurologic, dar și sănătatea mintală. Pentru a menține un ritm susținut, sunt necesare o funcție cardiacă și pulmonară optimă, mușchi și nervi cu o reacție promptă, precum și motivație. Astfel, viteza de mers reflectă funcționarea întregului organism, mai degrabă decât a unui singur organ.
De asemenea, aceasta permite evaluarea severității unei afecțiuni. După diagnosticarea unei insuficiențe cardiace, de exemplu, gravitatea bolii poate fi cuantificată în funcție de distanța pe care o persoană o poate parcurge și de viteza cu care se deplasează, în ciuda acestei patologii.
Un alt exemplu: în cazul în care doi pacienți suferă un infarct miocardic, cel care va înregistra o recuperare superioară își va recăpăta o viteză de mers mai mare, având astfel o speranță de viață mai ridicată.
Viteza de mers în practica clinică
În cadrul unei evaluări geriatrice, viteza de mers poate fi utilizată ca marker al stării generale de sănătate, în scopul depistării unor noi afecțiuni sau al identificării agravării celor existente. Dacă se observă o scădere bruscă a vitezei de deplasare sau dacă o persoană merge mai încet decât era de așteptat, acest lucru ar putea indica progresia unei artroze sau a unei boli respiratorii.
De asemenea, viteza de mers poate servi la anticiparea riscului de complicații în cazul unei intervenții medicale preconizate. De exemplu, în perspectiva unei intervenții majore, cum ar fi înlocuirea unei valve cardiace, o viteză de mers extrem de redusă ar indica un risc crescut de complicații și o recuperare deficitară. Deși această prognoză nu se concretizează în mod sistematic pentru fiecare individ în parte, o astfel de informație va contribui, în anumite cazuri, la decizia de a nu interveni chirurgical.
Este necesară accelerarea ritmului de mers?
Dacă mergeți lent, este necesar să măriți cadența în speranța că acest lucru vă va prelungi supraviețuirea? Răspunsul este și da, și nu. Pe de o parte, studiile demonstrează dincolo de orice dubiu că activitatea fizică regulată îmbunătățește starea de sănătate și, implicit, supraviețuirea. O persoană foarte activă sau care decide să devină astfel va trăi, în medie, mai mult decât dacă ar fi sedentară: mersul (și, indirect, viteza acestuia) reprezintă o cauză directă a prelungirii vieții. Acesta este argumentul în favoarea unui răspuns afirmativ.
Pe de altă parte însă, mersul reprezintă și o consecință a stării de sănătate a tuturor sistemelor care îl fac posibil. Afecțiunile care atrag după sine un risc crescut de mortalitate (cum ar fi o boală pulmonară severă) generează, de asemenea, o viteză de mers mai redusă. Încercarea de a adopta un regim intens de activitate fizică nu va duce la dispariția unei boli pulmonare obstructive cronice (BPOC), a unui cancer sau a unei alte patologii care se manifestă printr-un mers lent. Acesta este argumentul în favoarea unui răspuns negativ. În asemenea situații, este pe deplin recomandat să se mențină un stil de viață activ în limita capacităților proprii, temperând totodată așteptările.
Când este vorba despre sănătate, există întotdeauna o dimensiune pe care o putem controla și o alta care ne scapă. Acest lucru este valabil și în cazul vitezei de mers. Deși nu se poate garanta în totalitate asocierea dintre ritmul de mers și supraviețuire, decizia de a renunța la sedentarism, de a rămâne activ și de a ne deplasa într-un ritm susținut va atrage toate șansele de partea noastră.
