Mult timp aflată în umbra vitaminei D, vitamina K2 joacă un rol esențial în sănătatea osoasă și cardiovasculară. Un aliat discret pe care îl putem găsi direct în alimentație, fără a fi nevoie neapărat de suplimente, scrie revista L’Humanité.
Vara putem profita de zilele însorite pentru a combate deficitul de vitamina D cu care ne confruntăm aproape toți. O expunere rațională la (periculoasele) raze UVB ale soarelui – între 15 și 20 de minute, spre sfârșitul dimineții sau după-amiaza – ajută organismul să sintetizeze natural această provitamină esențială. Beneficiile ei sunt multiple, de la întărirea sistemului imunitar și cardiovascular, până la susținerea masei osoase și musculare.
Totuși, după 50 de ani, vitamina D are nevoie de un partener direct pentru a ghida calciul exact acolo unde este necesar: în oase. În lipsa acestei vitamine, calciul se poate depune pe artere, favorizând rigiditatea vasculară și crescând riscul de accidente cardiovasculare. Este vorba despre vitamina K2, cunoscută sub denumirea chimică de menachinonă (MK), variantele MK-4 și MK-7 fiind cele mai cercetate pentru beneficiile lor.
Fără un aport suficient de vitamina K2, organismul rămâne fără propriul său mecanism de „curățare” a depozitelor de calciu. Rolul benefic al acestei vitamine asupra inimii, oaselor și metabolismului calciului a fost confirmat de multiple cercetări, printre care și un studiu apărut în revista Nutrients.
Alimentație sau suplimente?
Multe dintre suplimentele de pe piață, cu un preț destul de ridicat și cu o proveniență uneori incertă, combină vitamina K2 cu vitamina D3. Asta în condițiile în care ne putem asigura doza zilnică de K2 prin ceea ce punem în farfurie.
Vitamina K2-MK-7 este produsă natural de bacteriile responsabile de fermentație. O regăsim în cantități impresionante în natto – un preparat tradițional japonez din soia fermentată cu ajutorul bacteriei Bacillus subtilis. În ce privește alimentația occidentală, brânzeturile tari (cu pastă presată) rămân cea mai bogată sursă de vitamina K2. Printre ele se numără parmezanul, pecorino, cheddar și brânza Gouda matură, urmate îndeaproape de brânzeturile cu pastă moale precum camembert, munster și brie. Cum vitamina K2 este solubilă exclusiv în grăsimi, este de evitat alegerea produselor degresate sau „light”. De asemenea, organele – mai ales ficatul de pasăre și, în mod special, cel de gâscă – reprezintă surse excelente de vitamina K2 în forma MK-4.
Surse bune de vitamina K2 sunt și ouăle de la găini crescute în aer liber, precum și untul provenit de la vaci hrănite pe pășune. Încheiem lista cu celebrul miso (obținut tot din soia fermentată) și varza murată artizanală. Chiar dacă acestea din urmă oferă cantități mai modeste de K2, ele susțin microbiomul intestinal – care are, la rândul lui, capacitatea de a sintetiza această vitamină. Adesea, natura știe exact ce face.
