Rezultatele recentelor alegeri provinciale au alimentat din nou vocile care cer o reformă a sistemului electoral din Quebec.

Niciodată în ultimii aproape 50 de ani discrepanța dintre votul popular și numărul de locuri din parlament nu a fost atât de mare în Quebec. 

Iată cum s-a repartizat acest vot la alegerile din 3 octombrie 2022: Coalition Avenir Quebec (CAQ) – 41,0%, Québec solidaire (QS) – 15,4%, Parti québécois (PQ) – 14,6%, Parti libéral du Québec (PLQ) – 14,4%, Parti conservateur du Québec (PCQ) – 12,9%. Iată și cum arată numărul de locuri câștigate de fiecare partid în urma acestor procente: CAQ – 90, PLQ – 21, QS – 11, PQ – 3, PCQ – 0.

Vedem așadar că diferențele în termen de voturi sunt mici între cele patru partide de opoziție, însă cel al fotoliilor parlamentare variază foarte mult, de la 21 la 0, dar și că partidul de guvernământ a câștigat 41% din voturi și 72% din locurile de la Assemblée nationale.

Sistemul electoral – sau modul de scrutin – ar trebui să reflecte cât mai fidel posibil felul în care oamenii votează. Aceasta deoarece într-o democrație modernă, noțiunea de reprezentare este esențială: ea asigură o voce cetățenilor, la nivel individual sau de grup.

Nu este deci surprinzător că în discursurile lor din seara electorală trei din cei patru lideri ai partidelor de opoziție – Gabriel Nadeau-Dubois de la QS, Paul St-Pierre Plamondon de la PQ și Éric Duhaime de la PCQ – au vorbit de necesitatea unei reforme electorale în Quebec.

Sisteme electorale în lume și în Quebec

În democrațiile reprezentative există două mari categorii de scrutine: majoritare și cu reprezentare proporțională. În sistemele electorale majoritare câștigă candidații care obțin cele mai multe voturi într-o circumscripție electorală. Acest sistem are la bază ideea că guvernarea se fundamentează pe exprimarea voinței majorității.

Sistemele electorale cu reprezentare proporțională sunt concepute special pentru ca locurile să fie distribuite proporțional cu numărul de voturi, în ideea de a nu dezavantaja minorități semnificative și de a genera parlamente și guverne care să reflecte cât mai autentic preferințele electoratului. Reprezentarea proporțională favorizează formarea unor guverne de coaliție, dar tocmai de aceea are și un serios inconvenient la nivel de stabilitate a guvernelor.

Dacă sistemele electorale majoritare sunt cele mai răspândite în lume la ora actuală, reprezentarea proporțională este folosită în majoritatea democrațiilor occidentale.

În Quebec avem un mod de scrutin majoritar uninominal într-un singur tur (SMUT), cunoscut în engleză ca First Past the Post. Pentru cetățeni, acesta este cel mai simplu sistem electoral posibil și el se regăsește în întreaga Canadă. Cu excepția unor scurte perioade de timp în care câteva alte moduri de scrutin au fost încercate în trei provincii (Manitoba, Alberta și Columbia Britanică), SMUT a fost utilizat în toate alegerile provinciale și federale de la 1867 încoace. Este deci ceea ce quebechezii și canadienii cunosc cel mai bine.

În acest sistem numărarea voturilor este simplă și rapidă. În general, publicul știe la doar câteva ore după închiderea urnelor ce partid va forma guvernul și cine va fi în opoziție.

SMUT duce la crearea de guverne majoritare, formate de un singur partid. Această caracteristică este considerată unul dintre avantajele SMUT, căci un guvern majoritar are o mai mare probabilitate să fie stabil decât o coaliție guvernamentală formată din două sau mai multe partide. În istoria provinciei, au existat doar trei guverne minoritare, două liberale – cel al lui Henri-Gustave Joly de Lotbinière în 1878 și cel al lui Jean Charest în 2007, și unul format de PQ în 2012.

Un alt avantaj este cel că partidele sectare și extremiste au foarte puține șanse să intre în Salonul albastru. Dacă comparăm Quebecul sau Canada cu Israelul, al cărui sistem proporțional permite oricărui partid care obține doar 1,5% din numărul total de voturi să aibă un loc în Knesset, sistemul electoral de aici împiedică complet partidele marginale sau extremiste să aibă deputați, așa cum notează Élections Canada. În general, scrutinul majoritar uninominal într-un singur tur favorizează partidele cu o bază largă și apropiate de centru.

Există, desigur, și dezavantaje, cel mai important fiind faptul că acest sistem poate duce la distorsiuni de genul celor observate la alegerile din 3 octombrie, convertind voturile în mandate parlamentare într-un mod ce pare arbitrar și nedrept.

Dacă ne uităm în istoria electorală a Quebecului, vedem că rareori partidul care formează un guvern majoritar este ales cu sprijinul unei majorități de voturi exprimate la nivel național. CAQ a obținut 41% acum și 37,42% în 2018. De fapt, ultima oară când în Quebec un partid a fost ales cu o majoritate de voturi a fost în 1985, atunci când liberalii au câștigat cu 55,99% din sufragii.

Se poate întâmpla și ca partidul care obține cele mai multe locuri și formează guvernul să aibă mai puține voturi decât principalul său rival – este ceea ce am văzut la nivel federal la alegerile din 2019 și 2021.

Nu în ultimul rând, un partid care are mai multe voturi decât altul poate ajunge să aibă mai puține locuri la Assemblée nationale. Este exact situația în care se află acum QS și PQ vizavi de liberali.

Toate aceste dezechilibre au fost subliniate de critici în repetate rânduri. Îndoielile privind pertinența scrutinului majoritar uninominal într-un singur tur nu datează de ieri, de azi. Cinci guverne provinciale au promis o reformă a sistemului electoral, cel mai recent fiind chiar Guvernul Legault în primul său mandat. Niciunul nu a onorat însă această promisiune.

CITIȚI ȘI: Este necesară o reformă electorală în Canada?

Reforma electorală promisă de CAQ

În 2018, François Legault și toți ceilalți lideri de partid, cu excepția lui Philipe Couillard (PLQ), s-au angajat să reformeze sistemul electoral pentru ca acesta să reprezinte mai bine votul popular.

În 2019, modelul propus de CAQ prin proiectul de lege 39 a fost cel al unui scrutin mixt cu compensare regională, i.e. un scrutin ce încorpora un element de proporționalitate regională. În loc de 125 de deputați în 125 de circumscripții câte numără Quebecul, ar fi fost 80 de deputați în 80 de circumscripții și 45 de deputați regionali, aleși în funcție de proporția votului exprimat pentru partidul lor în fiecare regiune. Numărul de deputați ar fi fost atribuit regiunilor în concordanță cu ponderea lor demografică.

Susținătorii acestei reforme au argumentat că cetățenii care votează în circumscripții considerate ca fiind deja câștigate de un partid ar avea astfel posibilitatea să-și facă vocea auzită la Quebec. Votul pentru liberali al cuiva din Matane-Matapédia, o citadelă PQ, are extrem de puține șanse să genereze un deputat liberal în această circumscripție. Totuși, această persoană și-ar putea face auzită vocea votând cu PLQ în regiunea respectivă.

În plus, spuneau aceștia, reprezentarea proporțională ar putea fi un remediu pentru cinism și apatie politică și o condiție pentru revitalizarea democrației quebecheze, care s-ar traduce printr-o mai mare prezență la urne (în 2014 rata de participare a fost de 74,6%; în 2018 de 66,45%, iar acum de 62,5%).

Cei care au criticat acest proiect de lege au amintit pragul de 10% pentru a intra în Parlament, considerat foarte ridicat, menționând că un procent între 1,5 și 3%, cum există în alte democrații cu reprezentare proporţională, ar fi mai nimerit.

Alții au invocat faptul că reforma propusă ar fi sporit șansele de a produce guverne de coaliție slabe și instabile, precum și proliferarea unor mici partide radicale. Cât despre reducerea absenteismului electoral, este suficient să ne aruncăm o privire spre Europa, unde scrutinul proporțional este în vigoare aproape peste tot iar deziluzia populației și mai mare, ca să ne dăm seama că acest sistem este adesea idealizat, atribuindu-i-se tot felul de virtuți.

În aprilie 2021, proiectul a fost abandonat. François Legault nu a invocat niciunul din aceste motivele, ci faptul că reforma electorală nu constituie o prioritate pentru cetățeni.

Prioritățile se schimbă și pentru partide, și pentru alegători

Este adevărat că preocuparea cetățenilor pentru reforma sistemului de vot tinde să se estompeze odată ce trec alegerile. Alte chestiuni devin prioritare, unele mai puțin abstracte și cu un impact direct asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, ca sistemul de sănătate, salariile, costul vieții, imigrația.

În plus, obișnuința, simplitatea SMUT și mai ales faptul că acest mod de scrutin, imperfect, este totuși un bun compromis între reprezentativitate și eficacitate, pot lesne înclina balanța în favoarea păstrării status quo-ului.

Dar nu numai prioritățile electoratului se pot schimba, ci și cele ale partidelor politice. Acum patru ani, atunci când s-a angajat să depună un proiect de lege pentru a reforma modul de scrutin, Legault era șeful celei de-a doua opoziții în Parlament. Când l-a propus, fără prea mare entuziasm, și mai ales când a renunțat la el, era prim-ministru într-un guvern majoritar.

Acest aspect este semnificativ, căci atunci când partidele de opoziție acced la putere descoperă adesea calitățile sistemului electoral actual. Statutul partidelor se schimbă, și odată cu el și prioritățile lor. Un pic cinic, însă partidele politice au ca raison d’être câștigarea și conservarea puterii (pentru a servi mai bine interesele populației, desigur!).                  

Răspunsul la întrebarea din titlu ar fi așadar „depinde”. Susținătorii QS, PQ și PCQ ar răspunde, într-o proporție covârșitoare, că da, reforma sistemului electoral este necesară și este o prioritate – cel puțin la ora actuală.

Suporterii CAQ și PLQ ar susține contrariul, aceasta fiind și poziția oficială a celor două formațiuni politice. Potrivit unei simulări făcute de Radio-Canada pe scrutinul mixt cu compensare regională, partidul de guvernământ și cel care formează Opoziția oficială ar fi avut mai puține locuri în Parlament. CAQ ar fi format totuși un guvern majoritar, dar cu 15 deputați mai puțin, iar liberalii, care au încă reflexe de partid principal pe scena politică deși în termeni de vot popular au pierdut acest statut, ar fi avut 16 locuri, nu 21.