Un mister planează asupra convingerilor celor ce îmbrățișează teorii ale conspirației: aceștia adoră să-și imagineze conspirații foarte complexe, care necesită enorm de multe speculații, însă nu par să fie deloc interesați de conspirațiile reale, cele care sunt dovedite și care ar putea duce chiar la acțiuni concrete, politice, scrie Agence Science-Presse.
„Cei care cred în tot felul de povești fără dovezi despre cabale ascunse și mașinațiuni secrete au tendința să manifeste un dezinteres total față de poveștile bine documentate despre cabale ascunse și mașinațiuni secrete”, spune jurnalistul și scriitorul britanic George Monbiot într-un articol publicat recent în The Guardian („«You’re going to call me a Holocaust denier now, are you?»: George Monbiot comes face to face with his local conspiracy theorist”, 4 mai 2024).
Monbiot își începe articolul cu următoarea mărturisire: „Sunt un complotist. Cred că există grupuri de indivizi care conspiră în secret împotriva intereselor noastre și în folosul propriilor lor buzunare, sau care își acoperă spatele în scopuri politice.” El dă câteva exemple în acest sens: scandalul Cambridge Analytica în care această companie americană a obținut datele a peste 50 de milioane de utilizatori Facebook, date pe care le-ar fi utilizat pentru a înțelege psihologia utilizatorilor și a le influența votul în favoarea lui Donald Trump sau a Brexit. Sau scandalurile „Panama Papers” și „Pandora Papers”, când presa a dezvăluit unele din strategiile folosite de mulți oameni bogați și influenți pentru a-și ascunde banii în paradisuri fiscale. Primul caz a fost un scandal care a deschis calea către necesitatea reformării legilor privind protecția datelor noastre personale online. În al doilea caz a fost vorba de necesitatea înăspririi regulilor privind paradisurile fiscale.
Dar, spune Monbiot, în loc să combată aceste conspirații reale, cu ramificații concrete în viața noastră de zi cu zi, o mulțime de oameni preferă să-și dedice timpul și energia poveștilor cu chemtrails, teoriilor conspiraționiste despre vaccinuri, despre alegerile care i-au fost furate lui Donald Trump sau despre „marea înlocuire” a populației albe cu imigranți.
De ce? Care ar fi explicația? Problemele care grevează societatea în ultimele decenii, ca inegalitățile economice, degradarea serviciilor și a infrastructurii publice, problemele de mediu etc., sunt desigur de blamat. Ele creează frustrări legitime. Numai că în loc să contribuie la găsirea unor posibile soluții, acești oameni preferă să-și redirecționeze frustrările și furia către comploturi imaginare. Acestea, scrie Monbiot, „distrag atenția” de la motivele reale ale disfuncțiilor sociale cu care ne confruntăm.
Jurnalistul britanic nu e primul care subliniază faptul că aceste credințe au capacitatea de a deturna atenția oamenilor. Atât psihologii („Conspiracy Theories: Evolved Functions and Psychological Mechanisms”, Perspectives on Psychological Science, septembrie 2018), cât și politologii („Birtherism, Benghazi and QAnon: Why Conspiracy Theories Pose a Threat to American Democracy”, aprilie 2020) au scris pe acest subiect înainte de pandemie. Însă pandemia a constituit un moment de revelație major, atunci când largi părți din populație în loc să se revolte împotriva riscurilor cauzate de slaba pregătire a guvernelor – ca de exemplu școli fără ventilație adecvată, măști insuficiente, lipsa producției locale de vaccinuri și medicamente – au preferat să-și consume energia luptând împotriva unor inamici fictivi („Truth, Lies, and the Consequences of Science Denial”, Association for Psychological Science, aprilie 2023).
O posibilă soluție considerată de Monbiot și de alți autori în ultimii ani este dialogul. Întrucât frustrările au o bază de legitimitate iar injustițiile pe care complotiștii le denunță sunt reale, Monbiot este de părere că există un punct comun de frustrări și critici sociale de la care s-ar putea porni un dialog.
Experiența sa cu un artist talentat și de succes care susține teorii conspiraționiste cu puternice accente antisemite i-a estompat însă încrederea în puterea dialogului: deși în discuțiile cu jurnalistul britanic despre diverse probleme sociale sau politice foarte reale acest tip s-a arătat amabil și politicos, atitudinea sa a devenit ostilă în momentul în care Monbiot i-a arătat neadevărurile și ideile false din argumentația sa.
Teorii conspiraționiste care servesc anumite interese?
Dar dacă aceste teorii ale conspirației servesc unor grupuri ce au interes să împiedice schimbările politice sau sociale? Spre exemplu, milioane de oameni din întreaga lume cheltuie bani, energie și timp pentru a demonstra că avioane de toate felurile, civile și militare, împrăștie intenționat aerosoli chimici pentru a otrăvi populația generală – faimoasele chemtrails – când ar putea să-și concentreze aceste resurse în lupta pentru reducerea poluanților, foarte reali, pe care combustibilii avioanelor îi conțin.
CITIȚI ȘI: Când antiștiința devine profitabilă
Trebuie menționat și faptul că multe din teoriile conspiraționiste ale ultimilor ani sunt ancorate într-o ideologie foarte conservatoare, servind unor interese politice precise: negarea schimbărilor climatice și a gravității Covidului, opoziția față de imigrație etc.
Autoarea canadiană Naomi Klein evocă, la rândul său, această idee, în cea mai recentă carte a sa, Doppelganger: știm că trăim într-o lume injustă și știm că cei bogați și puternici pot acționa adesea cu impunitate. Confruntați cu acest lucru, adepții teoriilor conspiraționiste sunt pe lângă la nivel faptic, însă sentimentele lor sunt adesea juste („conspiracy theorists get the facts wrong but often get the feelings right”).
„Când un lucru este adevărat sau dovedit”, spune George Monbiot, „complotiștii se fac că plouă”. Preferă să audă ceva reconfortant („Psychological benefits of believing conspiracy theories”, Science Direct, octombrie 2022): în loc să admită că sunt parte dintr-un sistem la care trebuie să lucreze pentru a-l schimba, preferă să creadă că toate problemele sunt din vina „altuia” și că e suficient să se debaraseze de acest „altul” pentru ca lucrurile să meargă mai bine.
