Putem analiza teoriile conspiraționiste ca o problemă de sănătate publică? Nimic nu ne împiedică, însă rămâne de demonstrat dacă acest lucru chiar ajută în lupta împotriva QAnon-ilor acestei lumi.
O teorie a conspirației nu este doar o credință falsă sau, mai exact, o combinație de convingeri false și afirmații înșelătoare. Ea este, de asemenea, și un factor de natură să creeze stres și anxietate celor care îmbrățișează aceste teorii, să-i izoleze de cei dragi, să genereze comportamente periculoase și obsesive, se arată într-un articol publicat de Agence Science-Presse.
Istoria QAnon demonstrează acest lucru: în Statele Unite, această „mișcare” născută în 2017 dintr-un banal mesaj pe un forum online, mișcare ce apoi a început să susțină că suntem guvernați de o elită pedofilă și satanistă, a determinat pe mulți dintre adepții săi să comită acte de violență, să hărțuiască și să intimideze medici, jurnaliști și persoane publice, să se închidă în „bule” pe rețelele de socializare, să nege importanța pandemiei sau, dimpotrivă, să promoveze tratamente periculoase. Susținătorii acestei teorii au fost foarte prezenți în asaltul asupra Capitoliului de la Washington din 6 ianuarie 2021.
În lucrarea sa „The Other Pandemic: How QAnon Contaminated the World”, jurnalistul James Ball susține că QAnon și alte teorii similare se răspândesc ca un virus – de unde și titlul cărții sale – câștigând noi adepți în grupuri care nu cred în povestea elitei satanice, dar cred într-o mare conspirație mondială care guvernează lumea în secret.
În timpul pandemiei toate aceste grupuri – anti-vaccin, anti-5G, anti-Forum Economic Mondial – s-au amalgamat. Iar mișcarea continuă să câștige membri, ca de exemplu prin incorporarea, relativ recentă, a celor care se împotrivesc „cartierelor de 15 minute”, văzute nu ca o modalitate de a facilita traiul cotidian și a reduce gazele cu efect de seră, ci ca un complot pentru a restricționa cetățenii într-un anumit perimetru.
Citiți și: Orașele de 15 minute: Ce sunt și de ce au devenit subiect de teorii conspiraționiste?
Dar, chiar dacă admitem că teoriile conspiraționiste au un impact măsurabil asupra sănătății fizice și mentale a oamenilor, acest lucru nu spune nimic despre care ar fi cel mai eficient „tratament”. În lumea medicală se întrebuințează expresia „intervenție non-farmaceutică” pentru a face referire la orice nu este un medicament: de exemplu, în timpul pandemiei, masca și distanțarea socială au fost intervenții non-farmaceutice. Care ar fi echivalentul în fața extinderii teoriilor conspiraționiste?
O cultură științifică mai solidă a publicului și mai multă educație informațională ar ajuta. James Ball nu se aventurează însă pe acest teren, după cum îi reproșează jurnalistul specializat în tehnologii Chris Stokel-Walker. Oricum, oricare ar fi intervenția, adaugă editorialistul Rafael Behr în The Guardian, aceasta își va atinge rapid limitele „fără o reformă mai largă a infrastructurii digitale care creează teren fertil pentru această infodemie malignă”.
