În acest an al Centenarului Unirii, mai multe asociații de limba română din Montreal au decis să sărbătorească împreună acest eveniment istoric, organizând o serie de conferințe și evenimente și creând o Medalie a Centenarului specifică comunității noastre. Iată asociațiile participante: Asociația Culturală Română, Comunitatea Moldovenilor din Quebec, Asociația Română din Canada, Comunitatea Română din Montérégie, Asociația Scriitorilor de Limba Română din Quebec, Cenaclul literar Eminescu, Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, Asociația Artizana, Asociația Dor, Academia Educativă din Montreal, revista Pici Voinici, Asociația Tricolor, Asociația Românilor din Laval.
Medalia Centenarului este menită să omagieze acei români-canadieni care prin activitățile lor contribuie la buna reputație a comunității, se remarcă în societatea canadiană și promovează cultura română. Medalia a fost creată de artistul grafician Iulian Gherștoagă. Ea este rotundă, de culoare aurie, fiind prevăzută cu o panglică roșie. Medalia înfățișează logoul Centenarului specific Montrealului, cu conturul României Mari, frunza de arțar și inscripția „Centenarul Unirii 1918-2018, Montréal, Canada”.
Medalia Centenarului a fost și va fi decernată pe parcursul acestui an, iar ziarul Accent Montreal vă va prezenta o serie de interviuri cu câteva din personalitățile recompensate cu această medalie jubiliară. Astăzi: Ioan Opruț, un campion ce împletește artele marțiale și artele plastice ca nimeni altul.
Corina Luca: Când ați pășit pentru prima oară pe pământ canadian și care au fost impresiile la început?
Ioan Opruț: Am venit în Canada cu dorința de a-mi îndeplini visele, de a acumula experiențele necesare pentru a deveni mai bun, de a mă perfecționa și de a cuceri tot ceea ce nu am cucerit încă în carieră, atât pe plan sportiv cât și artistic.
Am depus o muncă asiduă, dar încununată de succes, sperând întotdeauna spre mai bine. Am convingerea că oriunde aș păși, pașii îmi sunt ghidați de o forță peste puterea mea de înțelegere, care m-a împins întotdeauna înainte, pe o cale îngustă și dreaptă.
CL: Care a fost primul dvs. contact cu comunitatea de limbă română și cine v-a acordat primul ajutor?
IO: Când am sosit în Canada am venit la prieteni pe care îi cunoșteam din România și care au contribuit la decizia de a veni aici. Am contactat imediat centre sportive, în ideea de a acumula informațiile necesare pentru a-mi începe activitatea sportivă și artistică în cel mai scurt timp. Cunoștințele și prietenii – români și străini – m-au ajutat fiecare cum au putut, astfel că în decurs de câteva luni am deschis, alături de soția mea Liliana Opruț, propria sală de arte marțiale.
Pe plan artistic lucrurile s-au petrecut în mod similar. Am expus prima dată chiar în complexul sportiv unde aveam și eu dojo-ul, apoi la Galeria Interpallas. Au urmat și alte expoziții personale și de grup, dintre care menționez pe cea personală găzduită de Consulatul General al României la Montreal (martie 2015) și cea de grup de la Galeria Valmi (mai 2014).
CL: Care sunt trei lucruri realizate de dvs. în Canada de care sunteți mândru?
IO: Succesele, ca sportiv și antrenor, din domeniul artelor marțiale, rezultatele deosebite ale soției și fiicei mele, cât și ale întregii echipe pe care o conduc – iată câteva din realizările ce mă fac să fiu foarte mândru. Avem în palmares titluri de campioni naționali și mondiali în kickboxing și karate WKU, precum și selecții în lotul național al Canadei, cu care am participat deja la trei campionate mondiale WKU.
Crearea unui sistem nou de luptă, a unui stil de arte marțiale personal, numit Jotaikido Jutsu, mă face, de asemenea, să fiu foarte mândru. Prin intermediul Jotaikido Jutsu simt că pot participa din plin la marea configurație a manifestărilor sportive de arte marțiale din Canada și din lume.
Activitatea artistică reprezintă o altă sursă de mândrie. Încerc constant să-mi șlefuiesc stilul personal, încadrat cumva între simbolism, suprarealism și hiperconceptualism – un stil bazat pe studii de observație, dar și pe imagini simbolice și suprarealiste.
CL: Dacă ar fi să aduceți trei critici comunității române din Montreal, care ar fi acestea?
IO: În multitudinea de culturi care compun societatea canadiană, românii își pot pierde, în timp, identitatea. Prezervarea acesteia ar trebui să reprezinte principala prioritate a comunității. Scindările de orice fel aduc cu sine serioase traume în cadrul oricărui grup de oameni. Pentru o comunitate ce trăiește în afara spațiului geografic al țării, lipsa unității statale trebuie înlocuită prin înțelegere, acceptare și colaborare în termenii cei mai sinceri posibili.
CL: Care ar fi trei sugestii (urări) pe care le-ați adresa comunității noastre?
IO: Doresc comunității române din Montreal să găsească mereu soluții pentru a-și păstra unitatea, în ciuda oricăror disensiuni ivite. Sper să văd această comunitate mereu laborioasă, fervent participantă la viața culturală și artistică, păstrătoare a tradițiilor și valorilor strămoșești, dar și descoperitoare a unei identități proprii. Păstrarea limbii române și a adevărului spus prin intermediul ei cred că este esența românismului.
Repere biografice
Născut la 18 martie 1962, în satul Voislova, județul Caraș-Severin, și absolvent al Academiei de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj, Ioan Opruț este un artist profund, al simbolurilor, un adept al stilului hiperconceptualist mistic. A avut multiple expoziții personale și de grup în România, Canada, Germania, Franța și Ungaria.
În același timp, numele său este asociat cu înalte performanțe sportive în artele marțiale. Ioan Opruț (7 Dan Jotaikido Jutsu – WKU) este multiplul campion național, european și mondial (21 de titluri internaționale în diferite sisteme de arte marțiale și federații și 20 de titluri naționale), antrenor, arbitru și creatorul unui stil modern numit Jotaikido Jutsu, o sinteză care ilustrează multipla sa pregătire în domeniul artelor marțiale. Acest stil a luat naștere în 2001, cu sprijinul mai multor cluburi din România și Ungaria. La venirea în Canada (2004), Ioan Opruț a fondat Asociația Jotaikido Jutsu Canada, care se bucură de o bună recunoaștere internațională și care susține anual mai multe competiții, precum și seminarii cu acordare de grade.
