În urmă cu mulți, mulți ani, un vechi amic spunea trei sferturi în glumă, un sfert în serios: Am venit în Canada să fiu fericit că muncesc ca boul. Pentru cei care sar să mă acuze de cinism, neloialitate sau nepatriotism und so weiter, trebuie să fac o precizare: vorbe politizate precum „cea mai bună țară din lume, cel mai grozav oraș de pe mapamond, cea mai tare armată din parcare”, vorbe precum acestea mă trimit înapoi în timp la pseudo-naționalismul ceaușist. Vă mai amintiți?

Demagogia este parte din trusa de scule a oricărui politician. Spun asta cu convingere, având în minte un fost politician conservator pe care îl admir și care nu a acceptat compromisul „putere cu prețul demagogiei” și care în prezent prestează servicii caritabile pentru diverse organizații. Am mai spus-o: Canada este o țara minunată, însă departe de a fi perfectă, deoarece așa ceva există doar în imaginația bogată și în discursul populist al politicienilor. Din păcate, mulți dintre aceștia sunt doar în slujba Canadei, și nu a canadianului.

La micro-rubrica „Români care au reușit și români care erau cât p-aici să reușească” vreau să menționez un model de țărișoară aproape perfectă și aproape realizabilă: Falansterul de la Scăieni. A durat mai puțin de un an și membrii ei într-adevăr erau fericiți că munceau cu drag și zootehnic.

CITIȚI MAI MULTE REFLECȚII CANADEZE:

Un Mini Schnauzer face politică
Gică Contra
Trompetele răsună