De la redenumirea Lacului Ontario în „Lake America” până la punerea la îndoială a statalității canadiene, discursul de la Washington sună alarmant de cunoscut, amintind de cel de la Kremlin. O analiză a similitudinilor dintre raportarea Statelor Unite la Canada și retorica Rusiei față de Ucraina.
Această asemănare nu este una întâmplătoare, ci își are rădăcinile într-o viziune comună despre cum ar trebui să arate lumea. Atât Donald Trump, cât și Vladimir Putin resping multilateralismul, iar acest refuz reprezintă fundamentul ideologic care îi unește. Ambii văd normele internaționale, tratatele și instituțiile globale drept obstacole care le limitează puterea. În locul ordinii liberale bazate pe reguli comune, unde țările mici au aceleași drepturi juridice ca marile puteri, Trump și Putin preferă o lume guvernată de raportul de forță brută.
Pentru Trump, subminarea multilateralismului este condusă de o logică tranzacțională și mercantilă. Nu vorbim aici de cuceriri teritoriale în sens clasic. Trump speculează asimetria economică dintre SUA și Canada, urmărind exercitarea unei presiuni de tip corporatist pentru a obține avantaje imediate și a transforma Canada într-o colonie economică a Statelor Unite.
Putin, pe de altă parte, respinge ordinea globală dintr-o perspectivă istorică și profund revizionistă. Pentru Kremlin, prăbușirea Uniunii Sovietice a fost o catastrofă care trebuie corectată prin reconstrucția unei sfere de influență exclusive în Eurasia. Rusia lui Putin nu caută să transforme statele din fostul spațiu sovietic în anexe economice – în cazul Ucrainei, îi neagă direct dreptul la o identitate națională și statală separată, impunând redesenarea granițelor cu arma în mână.
Manifestările de tip „America First” se disting, așadar, de revizionismul imperialist rus prin mijloace, însă efectele urmărite la nivel psihologic și politic asupra vecinilor sunt izbitor de asemănătoare.
Primul instinct în fața avalanșei de meme-uri geopolitice pe care Trump le postează pe Truth Social este să râzi. Hărțile în care Canada apare ca făcând parte din Statele Unite sunt complet ridicole. Dar este o greșeală să rămânem la această primă impresie. Acest tip de postări – inclusiv cea din 7 septembrie în care Canada, Mexic, Groenlanda, Islanda și o parte din Caraibe sunt înghițite vizual de steagul american – nu mai reprezintă doar o simplă exagerare, ci o manifestare grafică a unei viziuni agresive, pe care discursul politic o face și mai explicită.
Afirmații de genul „Canada, al 51-lea stat” sau „Canada vrea beneficiile de a fi un stat american fără a fi unul” atacă direct statutul Canadei de națiune suverană. Redenumirea Lacului Ontario în „Lake America” pe hărțile oficiale din SUA și postările obsesive ale președintelui american cu hărți care șterg granița dintre SUA și Canada amintesc de retorica lui Putin. Înainte și în timpul invaziei Ucrainei, liderul de la Kremlin a susținut în repetate rânduri că aceasta nu este o țară „adevărată”, ci o creație artificială sau o anexă naturală a Rusiei. În ambele cazuri, avem de-a face cu lideri ai unor mari puteri care refuză să își recunoască vecinul mai mic ca pe un egal suveran.
Paralelele nu se opresc însă aici. Tensiunile dintre Washington și Ottawa sunt în acest moment într-un punct critic, după ce în cadrul renegocierilor privind CUSMA, administrația Trump a încercat să impună Canadei restricții severe, cerând practic un drept de veto asupra acordurilor comerciale pe care Ottawa le semnează cu terțe țări (în special cu parteneri din Asia și Europa sau cu China). Trump condiționează astfel ridicarea tarifelor de o aliniere totală a politicii externe canadiene la interesele Washingtonului.
Ceea ce face Trump este echivalentul economic al strategiei Rusiei de a bloca dreptul Ucrainei de a-și alege liber aliații – NATO și UE. Trump folosește pârghia economiei americane așa cum Putin a folosit energia (gazul) sau forța militară: pentru a dicta cu cine are voie și cu cine nu are voie un stat vecin să aibă relații.
Deși mijloacele diferă – rușii folosesc bombe și drone, americanii folosesc taxe vamale și controlul piețelor – scopul final în ambele situații este același: forțarea unui vecin suveran să devină un satelit obedient.
 sau forța militară: pentru a dicta cu cine are voie și cu cine nu are voie un stat vecin să aibă relații.){kind=link}