Sunt găurile de vierme o realitate fizică? Încă nu ştim. Teoreticienii se întrec însă în a găsi și propune soluţii în care s-ar putea călători dintr-o parte în alta a galaxiei folosind aceste efecte ale teoriei relativităţii generale, dar și o nouă teorie despre Univers ce ar permite realizarea unor găuri de vierme pe care le-am putea străbate fără riscuri.

Gaura de vierme – wormhole – ar fi o deformare extremă a spaţiului și timpului ce ne-ar permite călătorii dintr-o parte în alta a galaxiei și chiar și a Universului, folosind teoria relativităţii generale a lui Einstein. Este însă posibilă realizarea unor astfel de găuri de vierme în care să intrăm cu o navă spațială și să ieșim fără să fim în pericol?

Un nou articol publicat recent per arXiv de către doi oameni de ştiinţă, Juan Maldacena, de la Institute of Advanced Study Princeton (institutul unde Einstein și-a petrecut ultima parte a vieţii) și Alexey Milekhin, de la Princeton University, arată că ar fi posibilă existența unor găuri de vierme care să permită călătorii intergalactice. Articolul se intitulează Humanly traversable wormholes (Găuri de vierme ce pot fi traversate de oameni).

Care este problema cu aceste găuri de vierme? În primul rând, pentru a le realiza este nevoie de energie negativă. Aceasta ar fi uşor de obţinut dacă ar exista particule cu masă negativă. Cum însă aşa ceva nu există, trebuie găsită o soluţie alternativă. O astfel de soluţie este permisă de mecanica cuantică, un exemplu fiind efectul Casimir – cel în care o presiune negativă între două plăci, datorată fluctuațiilor vidului, se generează.

Există însă și alte modalități de a produce energie negativă: folosind proprietăţi speciale ale unor fermioni (particule cu spin semi-întreg) fără masă. Se poate demonstra cum că particule de acest gen care se mișcă în cerc pot genera o energie negativă, și deci, într-un final, da naștere unei găuri de vierme care să rămână stabilă pentru o perioadă de timp. Ca un pod între două puncte din spaţiu-timp îndepărtate. Dar dacă pentru realizarea energiei negative se folosesc particule cunoscute, cele din Modelul Standard, rezultatul este o gaură de vierme cu dimensiuni…. microscopice, pe care nimeni nu ar putea să o traverseze.

Ca să fie posibilă realizarea unor găuri de vierme macroscopice este nevoie de o teorie dincolo de Modelul Standard. Maldacena și Milekhin au folosit în exemplul lor teoria Randall-Sundrum, în care spațiul-timpul are 5 dimensiuni, nu doar 4, cele pe care le cunoaştem. Acest model a fost introdus pentru a rezolva o serie de probleme din fizica particulelor, însă folosirea lui ajută la generarea de găuri de vierme în care se poate intra cu o navă spațială!

Cine ar călători în acea navă spațială ar ajunge, să zicem, într-o regiune a galaxiei aflată la o distanță de 10,000 ani lumină într-o secundă, însă pentru un observator extern, adică cineva care nu este la bordul navei, ar fi nevoie de… 10,000 de ani! Deci, doar pentru cine se află în nava spațială călătoria ar dura foarte puțin – minunățiile relativităţii generale!

Curajoșii care s-ar lansa într-o astfel de aventură, dacă se va reuși vreodată produ-cerea unor găuri de vierme, trebuie însă să fie atenți, întrucât accelerațiile sunt extreme și chiar și radiaţia cosmică de fond în această situaţie poate fi periculoasă. Nava spațială ar trebui așadar să fie izolată foarte bine. 

Evident, la ora actuală nu ştim dacă teoria pe care se bazează găurile de vierme de care v-am vorbit este o teorie care descrie o lume reală sau dimpotrivă, nu are nimic de-a face cu Universul în care trăim. Este totuşi un exerciţiu extrem de interesant și dacă într-o bună zi se va găsi modalitatea de a genera o cantitate suficientă de energie negativă, va fi poate posibil să deschidem găuri de vierme și să călătorim prin Univers, la fel cum în prezent luăm un avion să mergem dintr-un continent în altul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introduceti comentariul
Introdu numele

twenty two − fourteen =