Victoria categorică a democraților în alegerile intermediare americane (midterms) oferă noului Congres puterea de a acționa ca o frână legislativă în fața administrației Trump. Deși puterea executivă supremă în politică externă rămâne la Casa Albă, Congresul majoritar democrat are la dispoziție pârghii constituționale importante.
Proiecte legislative anti-tarife
Relațiile dintre Canada și SUA sunt profund afectate de la reinstalarea lui Trump la Casa Albă. Tarifele impuse de acesta prin decrete executive și contra-măsurile de aproximativ 27,6 miliarde de dolari luate de Canada se înscriu în cadrul unui război comercial de o amploare pe care cele două țări nu au mai cunoscut-o din anii ’30 ai secolului trecut (când, în urma Smoot-Hawley Tariff Act și a tarifelor de retaliere drastice aplicate de Canada, comerțul bilateral s-a prăbușit cu peste 60% în doar câțiva ani, adâncind criza economică din ambele țări; situația a fost detensionată în 1935 prin Canada-US Reciprocal Trade Agreement).
Noul Congres aduce o schimbare majoră de dinamică, căci democrații vor putea repune pe masă legi blocate anterior de republicani, cum ar fi propunerea intitulată BAD DEAL Act a senatorilor Gillibrand și Welch din New York și respectiv Vermont.
Acest proiect vizează eliminarea bazei legale folosite de Trump pentru impunerea tarifelor punitive asupra Canadei, adică exact Secțiunea 338 din acel Smoot-Hawley Act de la 1930, o prevedere învechită ce oferă președintelui autoritatea de a impune tarife unilaterale. Chiar dacă Trump are drept de veto, presiunea legislativă pe care Congresul o poate exercita în acest sens este uriașă.
Senatorii și reprezentanții democrați din statele de graniță – precum New York, Vermont, Michigan sau Washington – au primit un mandat clar de la comunitățile de afaceri locale, ale căror lanțuri de aprovizionare sunt legate ombilical de Canada.
Protejarea CUSMA
Tratatul de liber schimb dintre SUA, Canada și Mexic conține o clauză de revizuire obligatorie (sunset clause). Data fixată oficial pentru prima revizuire comună trilaterală a fost 1 iulie a.c. – la exact 6 ani de la intrarea sa în vigoare din 1 iulie 2020. Dacă cele trei țări s-ar fi întâlnit și ar fi căzut de acord să extindă acordul, acesta s-ar fi prelungit automat pentru încă 16 ani (până în 2042), iar următoarea revizuire obligatorie ar fi fost programată peste alți 6 ani (în 2032).
Cum termenul-limită de la 1 iulie 2026 a trecut fără o decizie de extindere automată din partea Casei Albe, CUSMA riscă să intre într-o fază de incertitudine marcată de reevaluări anuale repetate. Un Congres majoritar democrat poate interveni pentru a stabiliza cadrul de liber schimb, împiedicând executivul să folosească aceste evaluări ca pe un instrument de șantaj tarifar împotriva Canadei. Reînnoirea acordului pentru o nouă perioadă de 16 ani ar oferi predictibilitate atât companiilor americane, cât și celor canadiene și mexicane.
Revenirea la o linie diplomatică moderată
Indivizi precum Pete Hoekstra – actualul ambasador al SUA în Canada și exponent al unei linii diplomatice rigide și stridente – vor avea de acum încolo mult mai puține șanse să treacă de filtrul Senatului. Având controlul asupra comisiilor de confirmare, democrații pot bloca numirea ambasadorilor, a secretarilor de stat și a altor oficiali din securitatea națională care promovează o agendă ideologică agresivă în raport cu partenerii tradiționali ai Statelor Unite. Incompetența și catastrofele etice și reputaționale ca în cazul lui Kimberly Guilfoyle (ambasadoarea SUA în Grecia, forțată să demisioneze recent, în octombrie 2026) ar putea fi și ele evitate în viitor.
Și chiar dacă Ottawa va continua să negocieze tot cu Jamieson Greer, reprezentantul pentru Comerț al SUA, și cu Howard Lutnick, Secretarul Comerțului, ambii numiți de Trump, pierderea Congresului constituie un semnal dur din partea electoratului împotriva războiului comercial. Acest eșec le reduce considerabil spațiul de manevră, iar din ianuarie când democrații vor prelua oficial comisiile parlamentare, atât Lutnick, cât și Greer pot fi citați obligatoriu (subpoena) la audieri publice în Congres și vor putea fi trași la răspundere pentru pagubele produse de tarife companiilor și fermierilor americani.
Stoparea finanțării războiului din Iran
Congresul deține controlul bugetar (power of the purse). Democrații pot deci bloca sau limita sever finanțarea extinderii războiului din Iran, iar Chuck Schumer, liderul democrat din actualul Senat, a declarat deja că partidul său va folosi puterile Congresului legate de finanțare pentru a-l împiedica pe Trump să continue acest conflict. Un astfel de pas ar transmite un semnal direct de deescaladare către piețele globale de energie, eliminând „prima de risc” creată de atacurile asupra petrolierelor și de blocarea traficului din Strâmtoarea Ormuz.
Prin stoparea fondurilor destinate războiului din Iran, Congresul poate deci deschide calea deblocării acestei rute maritime cruciale și stabilizării ofertei globale de țiței. Rezultatul imediat ar fi scăderea cotațiilor petrolului brut pe piețele internaționale și implicit a prețului benzinei la pompă.
Așadar, chiar dacă un Congres majoritar democrat nu poate anula complet stilul impulsiv al Casei Albe în politică externă, el poate funcționa ca un garant de predictibilitate. Folosite corect, pârghiile constituționale de care dispune Congresul ar putea duce la scăderea prețului benzinei la nivel mondial și ar putea reduce costul vieții în America de Nord. Pentru Canada, majoritatea democrată din legislativul american înseamnă o tranziție de la amenințarea unui război comercial total la un proces de renegociere mai echilibrat.
DE ACELAȘI AUTOR:
• Canada preia un rol de lider internațional prin fondarea unei noi bănci de apărare alături de opt aliați, fără participarea SUA
