În acest an al Centenarului Unirii, mai multe asociații de limba română din Montreal au decis să sărbătorească împreună acest eveniment istoric, organizând o serie de conferințe și evenimente și creând o Medalie a Centenarului specifică comunității noastre. Iată asociațiile participante: Asociația Culturală Română, Comunitatea Moldovenilor din Quebec, Asociația Română din Canada, Comunitatea Română din Montérégie, Asociația Scriitorilor de Limba Română din Quebec, Cenaclul literar Eminescu, Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, Asociația Artizana, Asociația Dor, Academia Educativă din Montreal, revista Pici Voinici, Asociația Tricolor, Asociația Românilor din Laval.
Medalia Centenarului este menită să omagieze acei români-canadieni care prin activitățile lor contribuie la buna reputație a comunității, se remarcă în societatea canadiană și promovează cultura română. Medalia a fost creată de artistul grafician Iulian Gherștoagă. Ea este rotundă, de culoare aurie, fiind prevăzută cu o panglică roșie. Medalia înfățișează logo-ul Centenarului specific Montrealului, cu conturul României Mari, frunza de arțar și inscripția „Centenarul Unirii 1918-2018, Montréal, Canada”.
Medalia va fi decernată până la sfârșitul acestui an, iar ziarul Accent Montreal vă prezintă o serie de interviuri cu câteva din personalitățile recompensate cu această medalie. Astăzi, însăși autoarea întrebărilor din această serie de interviuri: Corina Diana Haiduc, președinta Asociației Culturale Române (ACR).
Când ați pășit pentru prima oară pe pământ canadian și care au fost impresiile la început?
Aveam 40 de ani iar anul era 2007. Cerul albastru ca marea, imens ca infinitul, și culorile frunzelor de arțar pe care niciun pictor nu poate să le transpună cu adevărat pe pânză, au fost printre primele impresii pe care nu le voi uita niciodată. A urmat apoi constatarea că sunt pe altă planetă pentru că oamenii au răbdarea să stea la coadă pentru orice, de la trecerea de pietoni până la urcatul în autobuzul, unde șoferul nu obosește să salute și să mulțumească fiecărui pasager în parte, și multe altele…
Care a fost primul dvs. contact cu comunitatea de limbă română și cine v-a acordat primul ajutor?
Am venit în Canada fără să avem rude sau prieteni. O familie tânără de români, contactați prin internet, au închiriat pentru noi un apartament. Ne-au așteptat la aeroport și ne-au inițiat în primele săptămâni. În primul an am primit mobile și alte lucruri utile de la alți români.
Care sunt trei lucruri realizate de dvs. în Canada de care sunteți mândră?
În primul rând ar fi adaptarea. Mă simt aici ca acasă – nici nu înțeleg de ce unii folosesc „acasă” ca sinonim pentru România. Nu am simțit niciodată regretul că am plecat din România, doar dorul față de părinți, de sora mea, de rude. Am mulți prieteni aici, îmi îndeplinesc misiunea în viață prin serviciul pe care-l am, scriu, pictez, sunt împlinită din multe puncte de vedere.
În al doilea rând, sunt mândră că am reușit să-mi echivalez diploma de farmacist la 44 de ani, urmând cursurile unui program de studii exigent, de numai un an, cu 70 de credite. Cred că experiența mea personală poate fi încurajatoare pentru mulți nou-veniți – de a nu-și uita visurile cu care au sosit în Canada și de a merge până la capăt, chiar dacă drumul nu este ușor. Mă bucur că mi s-a oferit ocazia să lucrez într-un cartier cu mulți români, mare parte vârstnici, pe care pot să-i ajut cu sfaturi în limba maternă.
Nu în ultimul rând, sunt mândră de realizările mele artistice, de curajul de a-mi exprima creativitatea și imaginația prin proză, poezie, pictură, lansări de carte, organizare de evenimente. Am publicat două cărți de eseuri literare, „Ma vie en rose” și „Copacii plâng uneori” și am participat la vernisaje de pictură. Sunt, de asemenea, implicată în viața comunității românești din Montreal, ca secretară a Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (din 2008), ca secretar de redacție a revistei Candela de Montreal (din 2016) și ca președintă a Asociației Culturale Române și vicepreședintă a Cenaclului Eminescu (din 2017).
Dacă ar fi să aduceți trei critici comunității române din Montreal, care ar fi acestea?
Comunitatea română este formată din români, deci reproșurile ar trebui adresate oamenilor care o compun. Unul ar fi lipsa dorinței sau a putinței de a deveni mai buni într-o societate mai bună, care nu este perfectă, dar care permite și deschide porți de afirmare a potențialului din noi.
Apoi ar fi spiritul critic și autocritic foarte pronunțat, competitiv chiar, care are și avantaje, cum ar fi crearea unei imagini bune a angajatului român loial în societatea canadiană, dar și dezavantajele de a fi nemulțumit mereu, adică cârcotaș.
Ar urma firesc lipsa de unitate, de solidaritate și bârfa, neconstructive.
Care ar fi trei sugestii (urări) pe care le-ați adresa comunității noastre?
Fac parte din comunitatea română, deci aceste sugestii mi le adresez și mie. Trăim într-un mediu multicultural, bogat prin cele 120 de comunități care conviețuiesc împreună. Unde mai există așa ceva pe glob? Îmi doresc să luăm exemplu de la celelalte nații despre mai multă toleranță, deschidere, întrajutorare, unitate, organizare, voluntariat fără un interes imediat și multe alte lucruri bune de care să fim mândri.
Adaptarea într-o țară nouă este esențială pentru noi și copiii noștri, dar ar fi minunat să nu ne uităm limba, tradițiile și obiceiurile și să le transmitem mai departe prin orice mijloc. Urez românilor din Montreal curajul de a se implica mai mult în viața comunității române dar și în cea canadiană, de a-și depăși autolimitările legate de vârstă, de viața socială sau politică.
Repere biografice
Corina Diana Haiduc este de profesie farmacist, lucrând în acest domeniu atât înainte de venirea în Canada, cât și după. Pe lângă meseria sa, pasiunile Corinei Haiduc se îndreaptă către scris și pictat. A publicat, la Montreal, două volume de eseuri, „Ma vie en rose” (bilingv, română și franceză) în 2010 și „Copacii plâng uneori” în 2014. Din 2015 este colaboratoarea publicației Accent Montreal la rubrica „Comunitate”.
Voluntariatul în folosul comunității noastre este parte integrantă din viața Corinei Haiduc, o continuare a preocupărilor sale din România, unde a fost președinta asociației de prietenie româno-franceze Târgoviște-Orvault. Este secretară a Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (2008), secretară de redacție a revistei Candela de Montreal (2016), președintă a Asociației Culturale Române (2017) și vicepreședintă a Cenaclului Eminescu (2017). S-a remarcat prin organizarea a numeroase evenimente destinate comunității române din Montreal, precum Festivalul Candela, vernisaje de pictură, lansări de carte.
