De multe ori, în momentul vânzării unui bun, oamenii se întreabă dacă trebuie sau nu să plătescă impozit. În cazul vânzării unei locuințe este chiar important să ne punem această întrebare. De ce? Deoarece există cazuri când nu se plătește impozit pe un eventual câștig rezultat din vânzarea unei proprietăți, însă există și cazuri când trebuie plătit un impozit.
Regula de bază în Canada este că fiecare persoană/familie are dreptul să dețină o așa-numită rezidență principală care este scutită de impozit. Lucrurile se complică atunci când o persoană (și familia sa) deține mai multe rezidențe și se mută dintr-una într-alta sau când proprietarul își împarte imobilul cu chiriașii.
Dacă e vorba de o persoană sau o familie care deține mai mult de o proprietate în cursul aceluiași an, atunci ea are dreptul să-și aleagă una din aceste proprietăți ca rezidență principală. Aceasta deoarece doar o singură rezidență poate fi scutită de impozit, nu toate cele deținute.
Guvernul federal admite că dacă o persoană locuiește o scurtă perioadă de timp dintr-un an într-una din proprietățile sale, se poate considera că respectiva persoană a locuit acolo tot anul, atunci când e vorba de calculul scutirii de impozit. Această regulă dă posibilitatea unei rezidențe secundare să se califice drept rezidență principală.
Așadar, când una dintre proprietăți este vândută, proprietarul trebuie să completeze anumite formulare în care i se cere să indice anii în care proprietatea vândută poate fi desemnată cu titlul de rezidență principală. Este evident că anii astfel aleși nu mai pot face obiectul unei utilizări viitoare.
Formula de calcul pentru scutirea de impozit este următoarea: (1+ numărul anilor în care proprietatea este desemnată rezidență principală)/ numărul anilor în care proprietatea a fost deținută x câștigul realizat la vânzare.
Iată un exemplu: Daniel cumpără o casă în 2011 cu prețul de 200.000$. O păstrează 5 ani și în 2015 o vinde la prețul de 300.000$, realizând în urma acestei tranzacții un câștig de 100.000$. În cazul în care casa nu este considerată rezidență principală, 50% din acest câștig ar trebui să fie impozitat. Cum Daniel deține și un condominium, el alege să desemneze casa ca rezidență principală doar pentru anul 2011. În acest caz, formula de calcul pentru scutirea de impozit arată în felul următor: (1+1)/ 5×100.000$ = 40.000$. Acesta este câștigul scutit de impozit. De unde rezultă că partea impozabilă va fi doar 30.000$ adică: (100.000 – 40.000) x 50%. Dacă ar fi să presupunem că Daniel ar avea un procent marginal de impozitare de 40%, atunci factura sa de impozit va fi de 12.000$.
În cazul în care proprietarul își împarte imobilul cu chiriașii, partea scutită de impozit va fi doar partea ocupată de proprietar. Reluând exemplul lui Daniel, să presupunem că el e proprietarul unui singur imobil pe care îl ocupă în proporție de 25%, restul fiind ocupat de chiriași. Considerând același procent marginal de impozitare, de 40%, și același câștig rezultat din vânzarea imobilului, de 100.000$, atunci factura de impozit a lui Daniel s-ar ridica la 15.000$, potrivit următorului calcul: 100.000 x 25% = 25.000$, care reprezintă suma scutită de impozit. Apoi (100.000 – 25.000) x 50% x40% = 15.000$, impozitul de plătit.
Un contribuabil se poate găsi în situații mult mai complicate decât cele două descrise succint aici. De aceea, de cele mai multe ori, sfatul unui specialist este necesar.
