Istoricul literar Anca Sîrghie și-a prezentat la Montreal, la invitația Cenaclului Eminescu, cel mai recent volum al său dedicat poetului regizor Radu Stanca, considerat cel mai mare baladist român și ctitor al teatrului modern din Sibiu.
În luna martie a.c., în cadrul Cenaclului Eminescu, a avut loc lansarea cărții „Radu Stanca – Evocări și interpretări în evantai” a prof. univ. Anca Sîrghie, istoric literar, invitată specială din Sibiu. Volumul, apărut la Editura Technomedia în 2016, se dorește a fi un omagiu, o culegere de amintiri și impresii despre acest poet, dramaturg și regizor, dispărut mult prea devreme, dar prezent mereu ca referință majoră a literaturii române. Interesul pentru opera și personalitatea lui Radu Stanca a condus-o pe Anca Sîrghie la cercetări aprofundate, concretizate într-o lucrare de Doctorat („Radu Stanca – studiu monografic”, 1981), articole în reviste de specialitate, precum și volumele „Radu Stanca și obsesia Thaliei. Ipostazele omului de teatru”, publicat la Editura Tribuna din Sibiu în 1996, „Dăltuiri” și „Radu Stanca. Profil spiritual”, ambele apărute la Fundația Națională pentru Știință și Artă din București, în 2012 și respectiv 2015.
În cel mai recent volum autoarea creează un ingenios portret al lui Radu Stanca prin intermediul unui evantai de convorbiri cu cei care l-au cunoscut: intelectuali ai epocii sale, actori cu care a colaborat, soția sa Dorina Stanca, la rândul ei artistă dramatică sau fratele său mai mare Horia Stanca, publicist și scriitor. Cartea este structurată în trei părți. Prima permite cititorului să-și formeze o idee despre omul Radu Stanca, iar apoi să-l îmbrace în haina de om de cultură multifuncțional. În a doua parte, autoarea a semnat cinci interpretări personale ale creației acestuia ca o paralelă cu Mihai Eminescu și alți poeți, iar în ultima parte, intitulată „Radu Stanca în reportaje”, sunt evocate evenimente culturale recente, ca: întâlniri, lansări de carte, conferințe, toate având ca scop populariza operei lui Radu Stanca.
Cu ocazia acestei lansării montrealeze a cărții sale, Anca Sîrghie a prezentat conferința „Mihai Eminescu și «fratele lui mai mic», Lucian Blaga”. Autoarea a subliniat faptul că Mihai Eminescu – a cărui dată de naștere a fost decretată Ziua Culturii Naționale – este și în prezent simțit de toate generațiile ca poetul nostru național. Făcând o paralelă între cei doi poeți, ea a amintit că amândoi au avut debutul literar la 15 ani, că au pornit de la o copilărie rustică și au ajuns la o educație germanică și că au avut o dăruire comună pentru tradițiile românești și folclor. Apreciind zestrea primită de la strămoși, ei au îmbogățit și transmis mai departe „limba ca un fagure de miere”. Blaga l-a admirat mult pe Eminescu. L-a purtat mereu în suflet și a dorit dintotdeauna să fie „fratele mai mic al lui Mihai Eminescu”. Astfel, el a editat și tradus opera eminesciană și, de asemenea, l-a apărat în diverse polemici literare. În 1928 a tradus în germană „Somnoroase păsărele” și alte sonete, pentru care a fost răsplătit mai târziu de către Academia Română cu „Premiul Hamangiu”.
„În marea trecere spre eternitate, afirmă Anca Sîrghie, romanticul Eminescu, acel «fulger neîntrerupt» luminând calea timpilor ce vin, și expresionistul Blaga, căutătorul de «stele-n apă», stau cu cinste alături, frați legitimi ai aceleiași mame, marea Poezie”.
Despre Radu Stanca
Radu Stanca (1920-1962) a fost un „poet baladist neîntrecut în literatura română, dramaturg aproape uitat, teatrolog cu viziune reformatoare, eseist rafinat, nu mai puțin actor și regizor ingenios”, după cum îl descrie Anca Sîrghie.
A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942, debutând în 1943 cu eseul critic „Problema cititului”, lucrare ce a constituit teza sa de licență. În poezie a teoretizat baladescul, în eseul „Resurecția baladei” apărut în 1945. A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului la Sibiu, redactor, actor, regizor. A făcut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Ion Negoițescu etc.
Din operele sale menționăm: Dona Juana (1947), Ștefan Braborescu (1965), Versuri (1966), Teatru (1968), Acvariu (1971), Poezii (1973), Roman epistolar (1978). Cea mai amplă selecție de poezii ale sale, apărută până acum, este volumul „Versuri” apărut în anul 1980 la editura Dacia.
