Societatea de Arte Tehnologice din Montreal (SAT), un centru transdisciplinar de cercetare şi creaţie ce promovează comunicarea şi schimburile între domeniul artistic şi cel ştiinţific, a sărbătorit recent, pe 25 noiembrie, 15 ani de existenţă.
Cu această ocazie au fost inaugurate şi noile spaţii de care edificiului SAT se bucură – un al patrulea etaj, Le Sensorium, conceput ca un complex dedicat în totalitate explorării senzoriale. Clădirea de la 1201 boul. St-Laurent se remarcă prin domul său emblematic, creaţie a arhitectului Luc Laporte, care adăposteşte La Satosphere, un hub mobil gonflabil, demi-sferic, cu un diametru de 24 m şi o capacitate de 400 de spectatori, utilizat pentru proiecţii de 360 de grade şi difuzări sonore ce combină gama completă de tehnologii dezvoltate în cadrul programelor de cercetare de la SAT.
La evenimentul inaugurării acestor noi spaţii a participat şi designerul MARC-Marinescu Constantin, un artist mereu interesat de noi tehnologii şi noi modalităţi de expresie. Ultimul său proiect, realizat pentru ministerul Culturii, este medalia Premiilor Quebecului pentru cultură şi ştiinţă 2011. Medalia (de ½ kg argint) este expusă în prezent (până pe 22 decembrie 2011) la Salon des métiers d’art du Québec, la Place Bonaventure, fiind ultima din cele 25 de medalii oficiale ce au fost decernate până acum în cadrul acestor premii de excelenţă în domeniul culturii şi ştiinţei. Ea înfăţişează un labirint, în interiorul căruia se află „valoarea”, reprezentată de un zirconiu. Labirintul este metafora terenului de joc pe care-l parcurgem toată viaţa iar zirconiul este valoarea pe care o putem întâlni pe acest drum.
Sărbătorirea celor 15 ani de existenţă ai SAT a constituit un bun prilej pentru a-i solicita acestui realizator de bunuri culturale (aşa cum el însuşi se defineşte), câteva reflecţii referitoare la cultura numerică şi la ce înseamnă artă la ora actuală.
MARC defineşte arta non-tradiţională ca fiind orice fel de expresie artistică ce foloseşte mijloace contemporane şi vizionare. În materie de cultură şi artă, nimic, niciodată, nu a fost static, ci într-o continuă efervescenţă şi transformare şi deci, evoluţie. Acest proces nu s-a schimbat; ce s-a schimbat este conţinutul (la nivel filozofic), forma (materialele) şi mijloacele (tehnologia).
Standardul de viaţă a influenţat şi continuă să influenţeze atitudinea umană; prin urmare, artele utilizează ca mijloace de exprimare tehnologii, materiale, atitudini şi ideologii diferite de cele de ieri. Când Michelangelo a fost întrebat în faţa dezvelirii Pietei: „Maestre, cum ai făcut?”, el a răspuns: „Am luat un imens bloc de marmură dintr-o singură bucată, am luat ciocanul şi dalta pe care o vezi şi am dat la o parte din bloc tot ce era inutil”. Pietà există şi astăzi, exact sub forma dată de Maestru. Nimic nu s-a schimbat în poziţia sau configuraţia personajului. Opera a rămas genială şi un punct de referinţă.
Ce am putea spune însă despre o sculptură contemporană? Mai întâi, ea se numeşte „instalaţie” şi apoi sculptură. Este în trei dimensiuni, dar făcută din materiale evoluate, cu memorie. Configuraţia spaţială este deci flexibilă. Instalaţia poate fi şi în două dimensiuni (imagine statică sau în mişcare), sugerând prin proiecţie cea de-a treia dimensiune, pe un ecran plat, curb, multiplu, demi-sferic. Punând în paralel cele două exemple, MARC-Marinescu Constantin explică cum dacă în cazul capodoperei lui Michelangelo totul exista într-un bloc de marmură, sculptura rezultând din scoaterea de material, astăzi opera se face prin adăugare – de pixeli, de exemplu. În acest caz nu exista masă, totul trebuie creat adăugând pixeli atât cât trebuie, pentru a da o formă ideii şi a crea o imagine.
Cercetări intense se fac în zilele noastre asupra profunzimii percepţiei umane, vizând toate simţurile, iar artistul de azi lucrează din ce în ce mai puţin singur, în „turnul său de fildeş”, în favoarea formulei echipei pluridisciplinare. Publicul montrealez este privilegiat prin faptul că are şansa de a plonja cu întreaga fiinţă într-un spaţiu vizual învăluitor – ecranul demi-sferic La Satosphere, din edificiul SAT, primul ecran imersiv permanent, destinat creaţiilor şi simulaţiilor artistice.
Societé des arts technologiques (SAT)
Fondat în 1996, SAT este un centru transdisciplinar de cercetare şi creaţie, de formare, producţie şi difuzare, destinat dezvoltării şi conservării culturii numerice. SAT încurajează astfel creaţia, dezvoltarea ştiinţifică şi transferul de cunoştinţe de la un domeniu la altul.
Acest centru oferă atât iniţiaţilor cât şi profanilor un spaţiu de întâlnire, un context practic pentru dezvoltarea proiectelor novatoare şi chestionarea problematicilor actuale legate de noile tehnologii. SAT este practic o punte între mediul artelor (festivaluri, companii teatrale, centre de artişti, muzee, etc.), instituţii de învăţământ superior (în informatică, comunicaţii, inginerie, etc.) şi industrie (cinema, jocuri, software, etc.).
De la creaţia sa cum 15 ani, SAT a produs sau coprodus peste 1.700 de evenimente legate de actualitatea culturii numerice, care au reunit peste 8,000 de artişti.
În aprilie 2010, în cadrul unei conferinţe în Spania, la Valencia, SAT a fost recunoscută ca primul „Living Lab” în America de Nord, membru al ENoLL (European Network of Living Labs), o reţea de peste 200 de astfel de spaţii de cercetare şi experimentare, activă în Europa dar şi în America de Sud, Africa sau Asia.