În ultimii patru ani, activitatea Alei Mîndîcanu, președinta Comunității Moldovenilor din Quebec, s-a remarcat prin consolidarea comunității basarabene și apropierea ei de cea românească. Multitudinea de evenimente comunitare, culturale și comemorative pe care le-a organizat a făcut ca pentru unii Ala Mîndîcanu să fie o sursă de inspirație iar pentru alții, o sursă de invidie și suspiciune.
Câteva date biografice
Ala Mîndîcanu se trage dintr-o familie de intelectuali din Balatina, fostul județ Bălți, Basarabia. După terminarea școlii medii, în 1972, intră la facultatea de litere, secția jurnalism, la Universitatea de Stat din Chișinău. Acolo îl cunoaște pe Emil Mîndîcanu, cel care îi va deveni soț în 1977.
În 1988, se încadrează în Mișcarea de Eliberare Națională. Din acest moment, apare constant în fața publicului național și internațional ca o susținătoare consecventă și ferventă a proceselor democratice. Articolele sale, luările publice de atitudine, interviurile la radio și TV, toate sunt consacrate ideii de promovare a adevărului istoric asupra Basarabiei. Devine prima femeie din Comitetului Executiv al mișcării și participă constant la demonstrațiile și pichetările contra sistemului comunist totalitar iar după pichetarea sediului Comitetului Central al partidului comunist din Moldova, la 29 octombrie 1988, trece printr-un proces judiciar.
Angajarea sa publică și politică nu este o excepție în familie, căci din Mișcarea de Eliberare Națională fac parte atât soțul său, Emil, doctor în filologie, cât și tatăl acestuia, distinsul lingvist Valentin Mîndîcanu. Mai mult decât atât, de numele Mîndîcanu se leagă chiar declanșarea revoluției din Basarabia, odată cu publicarea, în aprilie 1988, în revista Nistru, a eseului lui Valentin Mîndîcanu, intitulat „Veșmântul Ființei Noastre”, în care se vorbește pentru prima oară despre faptul că basarabenii sunt români și că alfabetul firesc pentru limba pe care o vorbesc este cel latin, nu cel slavon. Sute de mii de oameni încep astfel să adune semnături pentru „Limbă și Alfabet”.
Familia Mîndîcanu se înscrie în prima linie a luptei pentru libertate, democrație, românitate: Valentin Mîndîcanu devine deputat în primul parlament independent de URSS, în 1990; Emil Mîndîcanu este primul care vorbește, în presa din 1989, despre necesitatea de a conferi limbii române statutul de limbă de stat; Ala Mîndîcanu devine la rândul său deputată în Parlamentul Republicii Moldova, în 1994, din partea Ligii Creștin-Democrate a Femeilor (LCDF), unicul partid din care a făcut parte. Este realeasă în parlament în 1998, în calitatea sa de președintă a LCDF și face parte din Alianța pentru Democrație și Reforme.
Din activitatea sa de parlamentar menționăm: votul, la 25 iulie 1994, contra Constituției, datorită faptului că articolul 13 din Legea de Bază stabilea că limba de stat în Republica Moldova este „moldoveneasca”; lupta consecventă pentru drepturile femeilor, crearea Subcomisiei parlamentare pentru egalitatea de gen și înaintarea de proiecte legislative și amendamente la legile existente ce promovau principiul egalității între sexe. Dedicarea manifestată luptei pentru drepturile femeilor este foarte bine ilustrată și de teza sa de doctorat, „Probleme manageriale de participare a femeilor în luarea deciziilor la toate nivelurile”, susținută în 2000 la Academia de Studii Economice.
În 2001, partidele democratice din Republica Moldova pierd alegerile în favoarea comuniștilor. În luna mai a aceluiași ani, Liga Creștin-Democrată a Femeilor își schimbă denumirea în Partidul Social-Liberal. Din acel moment, timp de trei ani, Ala Mîndîcanu devine redactor-șef al săptămânalului Democrația, organul de presă al PSL, și membră a Consiliului director al Mișcării Europene din Moldova.
Între 2004 și 2008 predă la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM) și devine în scurt timp decan la Facultatea de jurnalism și comunicare publică.
În 2008, la Chișinău, este publicată cartea Dor de libertate, care însumează articolele si interviurile sale din perioada 2001-2007 și care demonstrează cu prisosință faptul că Ala Mîndîcanu nu a urmat niciodată conjunctura politică de moment.
Implicarea comunitară și relația cu Asociația Culturală Română
În ciuda succesului personal, a carierei și poziției sociale avute, Ala Mîndîcanu se stabilește în Canada, în 2008. Pasul său peste ocean este direct legat de trista constatare că după ani de luptă, visul de a vedea Republica Moldova ieșită de sub protectoratul rusesc, eliberată de mentalitatea comunistă și antiromânească, e încă foarte departe de a deveni realitate. Basarabia e însă mereu prezentă în sufletul și gândurile sale, activitatea comunitară pe care o desfășoară la Montreal fiind orientată spre păstrarea limbii și culturii române, spre promovarea unității de neam, spre menținerea Republicii Moldova pe făgașul democrației și al integrării europene.
La doar câteva săptămâni de la sosirea în Canada, Ala face cunoștință cu muzicologul Nicolae Margineanu, liderul orchestrei Virtuozii de la Montreal, o personalitate luminoasă, bine cunoscută în comunitate. Ideea creării unui ONG pentru basarabeni l-a încântat, el devenind unul din co-fondatorii Comunității Moldovenilor din Quebec. De asemenea, dl. Mărginea nu este cel care a jucat un rol crucial în apropierea dintre CMQ și ACR: în decembrie 2008, dumnealui îi face cunoștință Alei cu dl. Paul Dăncescu, președinte ACR. De atunci, cooperarea celor două asociații s-a dezvoltat și s-a transformat într-o prietenie durabilă, bazată pe activități comune. Cele două organizații au un acord de asociere și colaborează în proiectele comune, precum Une belle vie à tout âge, care se află în plină desfășurare. Mai mult, sediul ACR-CMQ de la Centrul comunitar 6767 Côte-des-Neiges este astăzi bine cunoscut românilor montrealezi, aici venind să-și desfășoare activitățile nu doar cele doua asociații, ci și Cenaclul Eminescu, Asociația Oamenilor de Afaceri Români (AGAR), Academia Educativă a Copiilor Români, artiștii trupei de teatru cu Aliona Munteanu
Ala Mîndîcanu are cetățenie română și este membru al Consiliului ACR din 2009. Având o vârstă confortabilă, un soț activ, copii aranjați, nepoții alături, Ala se consacră cu trup și suflet activității comunitare benevole. În decursul celor peste trei ani de activitate (in 28 noiembrie CMQ va face 4 ani), la Montreal au fost organizate evenimente însemnate, precum Zilele Limbii Române, Zilele Culturii Române, și numeroase proiecte comunitare de succes. Cele trei broșuri apărute din 2009 reprezintă una din multiplele dovezi ale capacității sale organizatorice și mobilizaționale.
După cum ea însăși ne mărturisea, Ala Mîndîcanu nu visează la o cariera politică pe tărâm canadian, pentru că a avut deja una de succes, nefiind interesată să repete același drum. Cu atât mai mult cu cât astăzi politicul își are regulile sale extrem de dure iar prețul plătit de o persoană publică este enorm. Familia, sănătatea și liniștea sufletească sunt mai valoroase în ochii săi decât puterea și poziția socială specială.
CITIȚI ȘI: Alegeri anticipate în Republica Moldova: „Zarurile sunt aruncate”, un interviu cu Ala Mîndîcanu
Denumirea CMQ nu are un subtext politic
Denumirea de CMQ nu are un subtext politic și nu promovează separatismul sub nicio formă. Republica Moldova este însă astăzi o realitate incontestabilă și reprezintă un stat independent, recunoscut de România. Cetățenii Republicii Moldova sunt moldoveni, indiferent de proveniența lor etnică, cum și cetățenii de aici sunt canadieni, indiferent de proveniența lor etnică. Pentru un nou venit din Republica Moldova, comunitatea moldovenilor nu este un termen politic, ci unul juridic. Și pentru autoritățile canadiene cei veniți din Republica Moldova nu sunt nici români, nici basarabeni, ci moldoveni.
În plus, nicio asociație românească nu oferă servicii noilor veniți din Republica Moldova sau Romania, în limba română, privind continuarea studiilor, găsirea unui loc de muncă etc. (mai multe detalii la www.moldovaquebec.ca). Pe lângă acestea, CMQ oferă și servicii consulare trimestriale, în cooperare cu Ambasada Republicii Moldova din Washington.
Cine stă în spatele său?
Întrebarea de 100 de puncte, pe care unele persoane au aruncat-o în comunitate, încercând să creeze tot felul de scenarii. Răspunsul este însă destul de evident, ținând cont de parcursul său biografic: în spatele Alei Mîndîcanu se află… Ala Mîndîcanu, cea care a reușit să devină liderul unui partid de femei, să-l mențină și să-l conducă stabilind punți de legătură și cooperare cu alte formațiuni democratice, în două campanii electorale parlamentare de succes.
Nu suntem încă obișnuiți cu persoane care, prin experiența în comunicare și relațiile publice, cu oamenii, prin onestitate și dedicație, își deschid singure ușile de care au nevoie – cu atât mai puțin când e vorba de o femeie și și mai puțin când aceasta o face în folosul unei comunități, benevol.
Desigur, succesul nu poate fi obținut, în niciun domeniu, de unul singur, echipa fiind mereu un element cheie. Succesul comunitar al CMQ și al Alei Mîndîcanu se datorează și sprijinului oferit de-a lungul timpului de Asociația Culturală Română și membrii Clubului de Aur, de dr. Paul Dăncescu, Tamara Cernăuțeanu, Maria Palcu, Ileana Iamandi, Elena Neacșu, Daniel Tufcea, Eva Halus, Adrian Ardelean, Adrian Niculcea, Dorina Popescu, Cristina Popescu, Melania Rusu-Caragioiu, George Filip, Ion-Anton Datcu, Valentin și Corina Luca, Cezar Vasiliu, Ortansa Tudor, Marius Fincă și mulți, mulți alții care și-au pus și își pun la contribuție talentul, vocația și experiența pentru ca valorile culturale românești să nu se piardă.