Recent a fost descoperită cea mai apropiată gaură neagră de Terra, la „doar” 1600 de ani lumină. Denumită Gaia BH1, ea face parte dintr-un sistem care conține o stea și tocmai studiul acestei stele i-a condus pe cercetători la concluzia că în apropierea acesteia există o gaură neagră cu masa de circa zece ori mai mare ca cea a Soarelui.
Găurile negre
Găurile negre reprezintă încă un mare mister. În centrul multor galaxii există găuri negre enorme, cu masa de milioane sau chiar miliarde de ori cea a Soarelui. Încă nu știm cum s-au format acestea, însă știm că atunci când mor, stelele masive lasă în urma lor negre cu masa de câteva ori (până la circa o sută de ori) mai mare ca cea a Soarelui.
În galaxia noastră ar trebui să existe mai bine de 100 de milioane de astfel de găuri negre. Foarte puține dintre acestea sunt cunoscute, tocmai datorită faptului că găurile negre nu emit semnale din interior. Ce se întâmplă într-o gaură neagră este una dintre întrebările cele mai importante din fizica actuală, întrucât are de-a face atât cu relativitatea generală a lui Einstein, cât și cu fizică cuantică – două teorii care nu comunică între ele, însă, cel puțin în interiorul găurilor negre, am avea nevoie de o teorie care ține cont de ambele.
Cum observăm găurile negre?
Găurile negre nu emit semnale. Avem însă la dispoziție o serie de măsurători care ne pot duce la observarea de semnale astronomice ce au de-a face cu găurile negre. Când o stea, de exemplu, este atrasă de o gaură neagră, ea începe o spirală de cădere în respectiva gaură neagră cu o mișcare din ce în ce mai accelerată, descompunându-se. Particulele cu sarcină electrică emit radiație și exact această radiație o putem măsura pentru a obține astfel informații despre gaura neagră.
O altă modalitate este măsurarea undelor gravitaționale emise în coliziunile dintre găuri negre. Studiul găurilor negre izolate este însă mult mai dificil.
Gaia BH1
Recent, noi măsurători efectuate la Internațional Gemini Observatory din Hawaii cu telescopul Gemini North au dus la descoperirea celei mai apropiate găuri negre de noi: Gaia BH1. Se bănuia deja existența acestei găuri negre din observațiile efectuate de sonda spațială Gaia, lansată de Agenția Spațială Europeană (ESA) în decembrie 2013.
Spectrograful Gemini Multi-Object Spectrograph de la Gemini North a permis observarea unei stele din constelația Ofiucus, la 1600 ani lumină față de noi. Orbita acestei stele i-a determinat pe cercetători să afirme că face parte dintr-un sistem binar, în care celălalt obiect nu este vizibil. S-a ajuns astfel la concluzia că steaua observată este însoțită de o gaură neagră, aflată la o distanță față de stea similară celei dintre noi și Soare.
Gaura neagră are o masă de circa zece ori mai mare ca cea a Soarelui și nu este vizibilă. Rezultatele acestui studiu au fost publicate în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Misterele se întețesc
Nu totul este însă clar. Gaura neagră Gaia BH1 s-ar fi format în urma morții unei stele cu masa de cel puțin 20 de ori mai mare că a Soarelui. Explozia acesteia, înainte să dea naștere găurii negre, ar fi avut un efect devastator asupra stelei care a permis descoperirea indirectă a găurii negre.
Cum de a rezistat aceasta? Încă nu știm, ceea ce înseamnă că mai sunt multe mistere de rezolvat, printre care și evoluția unui sistem binar de stele, dintre care una cu dimensiuni atât de mari încât să dea naștere într-un timp relativ scurt unei găuri negre. Câte alte găuri negre sunt în galaxia noastră? Probabil multe milioane!
