Florian Costache, un cunoscător rafinat și virtuoz al viorii, supranumit de presa quebecheză „le roi de la musique Tzigane”, este un muzician ce a cunoscut succesul pe două continente. Stabilit în Canada de la jumătatea anilor ’80, Florian Costache a reușit să se impună pe scena artistică montrealeză, concertând nu o dată cu casa închisă în săli de renume ca Théâtre Maisonneuve sau Théâtre St-Denis. În acest articol, o privire asupra parcursului său muzical și profesional, de la primele lecții – la pian – sub îndrumarea mamei sale, la numeroasele turnee în Europa, show-urile de la Las Vegas sau New York, spectacolele alături de José Todaro, concertele de la Place des Arts și proiectele sale de viitor.
Numele de Florian Costache vă este, cel mai probabil, cunoscut. Dacă sunteți de mai mult timp la Montreal, poate că l-ați văzut cântând la restaurantul Balada, deschis de familia Costache în a doua parte a anilor ’80 – restaurant care atrăgea nu doar români dornici de mâncare tradițională, ci și numeroși artiști și oameni din showbiz-ul quebechez, tocmai prin seratele sale muzicale extraordinare. Sau, în anii ’90, poate că ați asistat la vreunul din numeroasele concerte, susținute alături de orchestra sa, la Place des Arts. Mai recent, poate că ați petrecut un revelion în acordurile viorii sale sau poate că ați fost la un souper-concert, ca cel din 13 mai, la sala de recepții La Sirène de Laval, unde Florian organizează diverse evenimente speciale.
Un destin predestinat muzicii
Născut la 8 septembrie 1964 în București, Florian Costache provine dintr-o familie cu tradiție și vastă cultură muzicală. Tatăl, Mihai Costache, a fost dirijorul ansamblului „Ciocârlia”, după care și-a creat propria orchestră, cu care a dat spectacole în numeroase orașe europene și americane. Mama sa, Elefterina Kostakovici, de origine austriacă, a fost profesoară de pian. Doi din unchii săi au fost profesori la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”: Costache, director la Filarmonica de Stat, a predat vioara, iar Mircea pianul. Un alt unchi, Marian Năsturică, stabilit și el în Quebec, este unul din cei mai mari acordeoniști români, care a concertat pe scenele Festivalului de Jazz de la Montreal și cu mari orchestre simfonice precum Metropolitan. Iar fratele său, Daniel, a fost concert maestru la Opereta din București.
Tânărul Florian manifestă aptitudini pentru muzică de la o vârstă fragedă. Primii pași în muzică, la 4 ani, sunt ghidați de mama sa, care îl învață pianul. Atracția pentru vioară este însă mai puternică și, de la aceeaşi vârstă, Florian începe să ia lecții cu unchiul său la acest instrument ce îl va consacra mai târziu. Talentul său muzical se manifestă nu doar ca interpret, căci de la vârsta de 7 ani începe să și compună, unele din lucrările sale fiind înregistrate la Televiziunea Română, aflându-se azi în fonoteca TVR.
A absolvit Liceul de muzică „George Enescu” și apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, la secțiile Vioară și Compoziție și Dirijat. Nu abandonează însă pianul, având ocazia să-l cunoască pe unul dintre cei mai renumiți pianiști români, Radu Lupu (student, ca și Florian, al lui Mircea Costache), care îl ajută să-și dezvolte o tehnică aparte.
De la clasic, la jazz, pop și rock progresiv
Perioada studiilor este una extrem de efervescentă: compune foarte multe piese clasice, concerte pentru vioară și orchestră sau vioară și pian, dar este atras și de jazz și muzica pop, lucru ce îi va defini cariera mai târziu, conferindu-i un repertoriu vast, de la clasic la ritmuri moderne. Leagă prietenii trainice cu Ionel Tudor, cel care se va afirma ulterior ca dirijor, compozitor și orchestrator, și cu Mircea și Adrian Romcescu, toți patru formând mai târziu grupul „Academica”, o formație de rock progresiv.
Colaborează și cu Orchestra Filarmonică de Stat ca violonist și compune câteva piese clasice, pe care, odată ajuns în Canada, le prelucrează în stil jazz.
Grație talentului său, se face remarcat de marele saxofonist Marin Petrache Pechea, fondatorul „Cromatic Band”, grup cu care Florian Costache colaborează ca violonist și pianist și pleacă în câteva turnee europene.
Într-un alt turneu face cunoștință cu unul dintre cei mai populari compozitori ai secolului XX, Francis Lopez (1916-1995), cunoscut pentru operetele sale (La Belle de Cadix, La route fleurie, Nuit Tzigane, Sissi etc.), piesele compuse pentru film și cele de muzică ușoară. Cucerit de iscusința interpretărilor lui Florian Costache, „regele operetei”, cum a fost numit Francis Lopez, îi prezice un viitor strălucit. Cei doi semnează un contract prin care muzicianul român poate înregistra anumite extrase din operetele compozitorului francez – lucru ce se va și întâmpla mai târziu, Florian Costache prelucrându-le în versiuni instrumentale originale.
Până la plecarea în Canada predă vioara la Liceul „George Enescu” și își crează propriul grup, cu care abordează un repertoriu bogat, de muzică internațională.
Le tour du monde en musique
Muzica îl poartă în toate cele patru colțuri ale lumii, din Germania în Japonia, din Scandinavia în Liban, din Franța și Marea Britanie în SUA, Canada și Quebec, la Montreal, unde în 1985 decide să se stabilească. Familia – tatăl, mama, fratele și unchiul Marin Năsturică – îl urmează la scurt timp.
Se apucă imediat de muzică, deschizând o școală unde predă vioara și pianul, iar apoi, împreună cu fratele său Daniel, un restaurant – Balada (1386 Fleury Est), locul unde serile de weekend devin o destinație atât culinară, cât și muzicală.
Presa vremii notează extraordinarul voiaj muzical pe care Florian Costache și muzicienii de la Balada îl oferă publicului în aceste seri tematice: nuit d’Espagne, soirée de jazz, fête des Français, les mille et une nuits, soirée Tzigane, soirée Opéra, soiré russe, soirée napolitaine.
La Balada Florian Costache îl cunoaște pe Jean Beaulne, cel care alături de René Angélil și Pierre Labelle a format trioul Les Baronets (1961-1970) și care mai apoi, în anii ’70, alături de René Angélil, s-a lansat în managementul artiștilor. Florian Costache reușește să-i suscite admirația – „Florian est un musicien de ligue majeure” avea să declare fostul Baronet – și, în urma unui contract încheiat de cei doi, violonistul român compune numeroase piese pentru Jean Beaulne.
Tot în această perioadă o întâlnește și pe Me Jadette Poudrier (Productions Accord), care va deveni coproducătoarea spectacolelor sale de succes de la Place des Arts și de care îl va lega o prietenie ce durează și în ziua de azi.
Serile muzicale de la restaurantul Balada reprezintă „laboratorul” în care conceptul spectacolului Le tour du monde en musique ia naștere, spectacol care îi aduce elogii din partea criticilor și cu care cucerește publicul din Quebec și de la Las Vegas.
De la Balada la Théâtre St-Denis și Place des Arts
În 1995, anul decesului lui Francis Lopez, Florian Costache, alături de tenorul José Todaro de la Opéra de Paris, pune la punct un concert omagiu în memoria celebrului compozitor. Intitulat Hommage à Francis Lopez și prezentat la Théâtre St-Denis, concertul este „un triumf” pentru Florian Costache, așa cum menționează presa montrealeză, care a primit ovații în picioare și a impresionat-o pe Catherine Lopez, soția compozitorului aflată în sală. Programul a inclus extrase din cele mai celebre operete ale lui Lopez, compuse de-a lungul a cinci decenii. Florian Costache a prezentat câteva piese solo la vioară, fiind și cel care a scris aranjamentele pentru orchestra de 25 de persoane (formată din membri ai OSM), pe care a dirijat-o.
Tot în 1995 debutează la Place des Arts, cel mai mare centru cultural și artistic al Canadei, unde urcă pe scenă alături de orchestra sa, din care fac parte tatăl Mihai Costache, fratele Daniel Costache și unchiul Marian Năsturică, pentru a prezenta concertul Le tour du monde en musique. Florian Costache semnează și de această dată aranjamentele muzicale, asumând și rolul de producător, dirijor și solist al acestei orchestre, din care face parte și April Ellington, fiica renumitului Duke Ellington.
Urmează până la sfârșitul anilor ’90, o serie de concerte în diverse săli de la Place des Arts, inclusiv Théâtre Maisonneuve. Florian Costache aduce pe aceste mari scene montrealeze și mulți muzicieni de origine română, pe lângă membrii familiei sale: Oprică Trufia – sintetizator, Florică Păun – chitară, Nicolae Mărgineanu și Alfredo Nicolae – țambal, Mircea Gheorghescu – fluier, ocarină și cimpoi, Romeo Văduva – nai, George Geambașu – baterie.
Pe lângă piese clasice ca Rapsodia română a lui Enescu, Dansurile ungare ale lui Brahms, Ave Maria de Schubert, Aria de Bach, fragmente din operetele lui Francis Lopez și potpuriuri de cântece rusești, ungurești și românești din care nu lipseau Ciocârlia, Hora Pizzicato, Hora Stacatto sau Sârba din căruță, în programul acestor spectacole se regăsesc și compoziții semnate de Florian Costache, precum Danse avec moi sau Romance d’amour.
Publicul, numeros, este cucerit, iar criticii remarcă măiestria interpretărilor, vorbind de „prestation électrisante” și de un „violoniste prodigue”. „Incontestablement, Florian Costache a prouvé par ses interprétations (…) qu’il était un artiste polyvalent et égal à son talent de compositeur incomensurable que certains connaisseurs proclamment comme « l’âme et la charpente » du violon qu’il maîtrise selon sa volonte, ce qui est considérable” – André Beauchamps.
În anul 2000 însă, un grav accident rutier îi întrerupe aparițiile pe scenă și ascensiunea fulminantă în lumea muzicii și a showbusiness-ului. Timp de câțiva ani, Florian Costache se luptă cu sechelele acestui accident. Determinarea și mai ales pasiunea pentru muzică îl fac să se ridice, la propriu și la figurat, și să reia arcușul viorii, bagheta de dirijor și activitatea de producător, alături de Patsy Bonspille, partenera sa de viață și cea care îl ajută în organizarea de spectacole și evenimente.
Colaborările care i-au marcat cariera
Pe lângă Jadette Poudrier cu care a produs spectacolele de la Place des Arts, una din colaborările marcante ale carierei lui Florian Costache este cea cu cântăreața și pianista Tatyana Davidenko. Începând din 1995 și până în ziua de azi, cei doi au o relație profesională ce însumează sute de concerte.
Unul dintre cele mai frumoase momente ale acestei colaborări a fost participarea în anul 2017 la concursul la nivel național al postului de radio Couleur Jazz (acum Planète Jazz, 91,9 FM), fondat de către organizația care prezintă Festivalul Internațional de Jazz de la Montreal. Concursul a presupus mai multe etape, fiecare cu câte o compoziție originală din partea participanților. Melodiile lui Florian Costache, interpretate de Tatyana Davidenko, trec de toate etapele de jurizare, primesc cele mai multe voturi din partea publicului și câștigă concursul.
Recent, Florian Costache a demarat o colaborare cu eleganta sală de recepții La Sirène, situată în Laval (480 boul. Saint-Martin O). Aici a organizat deja mai multe evenimente (Revelion 2023, Saint-Valentin, Fête des mères) și pregătește multe altele.
Printre proiectele sale se numără și înregistrarea, împreună cu Tatyana Davidenko, a numeroaselor piese compuse în timpul pandemiei. Ar fi al doilea album al artistului, după Les nuits tziganes, apărut în 1997, și disponibil pe Amazon.ca.
