La începutul anilor ’60, la Universitate Yale, a fost condus un experiment care a rămas în istorie ca cel mai important studiu privind obediența oamenilor în fața autorității. Experimentul se cheamă Milgram, după numele psihologului Stanley Milgram care l-a condus. Anul acesta a fost reluat în Polonia, cu rezultate la fel de șocante ca acum mai bine de 50 de ani.

Omenirea încă își revenea din trauma războiului și a revelațiilor privind Holocaustul. Mulți sociologi și psihologi s-au aplecat în anii ‘50 și ‘60 asupra crimelor împotriva umanității comise în lagărele naziste pentru a desluși motivațiile din mințile celor ce le-au comis. Mai cu seamă că majoritatea dintre aceștia afirmau că au fost niște unelte, nevoiți să îndeplinească ordine cu care n-ar fi fost de acord și că de fapt ei sunt niște oameni cât se poate de normali, care în alte circumstanțe n-ar fi făcut rău nici unei muște. Au fost naziștii un soi aparte sau avem cu toții răul în noi, gata să-și arate chipul monstruos atunci când o ideologie a urii, agresivă, îl stimulează? Care este relația dintre conștiința umană și o autoritate abuzivă și imperativă? De ce ne supunem, de ce ne răzvrătim în fața acesteia?

Stanley Milgram a încercat să răspundă la aceste întrebări concepând un experiment care a presupus șocuri electrice și participarea a 40 de bărbați voluntari, cu vârste între 35 și 50 de ani și cu profesii din cele mai diferite, de la muncitori la directori de companii. Grupați în perechi, aceștia credeau că participă la un studiu privind memoria și optimizarea tehnicilor de învățare la Universitatea Yale. În fiecare pereche unul dintre voluntari asuma rolul de „student” și unul de „profesor” (studenții din experiment chiar erau studenți de-ai lui Milgram care știau rostul experimentului). Studenții erau conectați la un generator de impulsuri electrice și trebuiau să răspundă la un set de întrebări diverse. Răspunsurile greșite se pedepseau – de către „profesori” – cu un electroșoc a cărui intensitatea devenea din ce în ce mai mare, pe măsură ce greșelile se acumulau. Aceste electroșocuri mergeau până la 450 de volți, o intensitate mortală.

Generatorul de impulsuri electrice nu era însă conectat. Durerea generată de electroșocuri erau de fapt țipete și urlete înregistrate pe o bandă. „Profesorii” nu știau acest lucru și deși toți au arătat că nu sunt confortabili cu situația în care erau puși și au pus sub semnul întrebării ceea ce făceau, 65% dintre ei au mers până la capăt, au ascultat ordinele și au apăsat butonul de 450V. Iar ordinele nu erau date de un individ care le ținea pistolul la tâmplă. Nu, ele le erau transmise de un actor de 47 de ani, îmbrăcat într-un costum sobru, cu o alură care să inspire autoritate.

Când a pornit experimentul, Milgram se aștepta ca numărul subiecților care vor merge până la capăt să fie undeva între 0 și 3%. Procentul de 65% l-a șocat, cum a șocat o lume întreagă. Conștiința personală s-a dovedit a fi mult prea ușor învinsă de un ordin, un procent terifiant de oameni putând tortura și ucide niște necunoscuți doar pentru că așa li s-a spus.

În zilele noastre, ne gândim că așa ceva n-ar mai fi posibil. Fiecare crede despre sine că este incapabil să chinuie un om la ordin. Ei bine, experimentul Milgram a fost reluat în Polonia, cu diferența că nivelurile șocurilor alese au fost mai mici. Rezultatele, publicate luna aceasta în Social Psychological and Personality Science, sunt însă la fel de înfricoșătoare ca cele din anii ’60. Obediența indivizilor față de autoritate a rămas la fel de mare, dacă nu și mai și. Omul modern acceptă mult prea ușor să comită gesturi oribile sub îndrumarea autorității, chiar dacă altfel le consideră de neacceptat. Aproximativ 90% din subiecții experimentului recreat în Polonia au fost dispuși să meargă până la cel mai înalt nivel de șoc electric.

Cât de importantă este deci chestionarea autorității și răzvrătirea împotriva oricărei acțiuni inumane? Vitală! Mai ales că acum, din nou, demonii discriminării, marginalizării și urii față de etnii și religii diferite își arată chipurile hidoase. Cei care au participat la experimentul Milgram credeau că studiul e despre memorie și metode de învățare. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă o grupare politică, o instituție religioasă sau o autoritate statală v-ar spune că necunoscutul nevinovat care primește șocul electric e dușmanul vostru pentru că e de altă rasă, etnie, religie sau orientare sexuală. Că existența sa e o amenințare la identitatea voastră. De fapt, nici nu e nevoie de prea multă imaginație. Luați o carte de istorie și deschideți-o la anii ’30-’45.