2018 a fost un an în care valorile s-au răsturnat cu dosul în sus și susul la sud. Probabil că cel mai mare impact l-a avut așa-zisa medie socială, adică presa pentru plebe. Canalele tradiționale au devenit plictisitoare și desuete iar cele online suculente și mirositoare; uneori puturoase de-a dreptul. Canale de televiziune și ziare cu jurnaliști cu zeci de ani de experiență și educație în presă s-au încovoiat sub apăsarea tonelor de gunoi de așa-zis presă liberă.
În numele libertății cuvântului nu se mai cade a fi „politically correct”. Oricine poate la ora asta să își croiască în câteva minute un canal de presă online, nu există restricții. Dacă te blochează Facebook pentru că ai fost prea anti d-aia sau d-aialaltă, deschizi un alt cont și continui să… presezi cu presa liberă.
Mai marele provinciei noastre (Ontario – n.r.) și-a deschis un canal personal de televiziune pe internet care preamărește realizările cabinetului domniei sale. Prezidentul american numărul 45 ciripește pe Twitter într-una, fără nicio reținere, 24 din 24. Poate cineva a-l contrazice și a-i cere socoteală?
Am mai spus înainte, meseria de jurnalist este o meserie care se învață, care se respectă și care urmează reguli de etică profesională clare. Una dintre primele reguli, dacă nu chiar prima, este că știrea sau informația, cum vrem să-i zicem, trebuie să fie adevărată. Problema însă este că online, adevărul meu nu este neapărat și al tău. La naiba cu etica; dacă cel mai puternic om de pe glob învârte adevărurile după cum îi crește sau scade tensiunea, de ce noi, ca mișei de rând, am fi mai etici și mai politico-corecți?
