„I’m a pessimist because of intelligence,
but an optimist because of will.”
Antonio Gramsci
(Letter from Prison, December 1929)
Pentru prima oară o femeie a fost aleasă în funcția de președintă a Republicii Moldova, marcând o nouă eră în materie de egalitate a genurilor în eșaloanele de vârf ale puterii de stat. Maia Sandu a reușit să devină șefă de stat în pofida rezistenței sistemului autoritar, corupt și patriarhal, adunând un impresionant număr de sufragii – 943 006, sau 57,72% din totalul de 1 633 620. Cel care a pierdut alegerile, Igor Dodon, a adunat doar 690 614 de voturi, adică 42, 28 %.
Un rol aparte în desfășurarea scrutinului din 15 noiembrie l-a avut și diaspora care a manifestat un grad nemaivăzut de activism în cele 139 de secții deschise în afara hotarelor statului, prezentându-se la urne într-un număr fără precedent – 261 233, sau cu peste 100 mii mai mult decât în turul I. Rezultatul votului din Diasporă constituie 92,95% sau peste 242,8 mii pentru Maia Sandu și 7,05%, sau 18,42 mii pentru Igor Dodon.
La Montreal alegerile s-au desfășurat în condiții bune, timpul de așteptare fiind de 15-30 minute. Din cei 3,360 de votanți, 3,232 și-au dat votul pentru Maia Sandu, și doar 117 pentru Igor Dodon.
Trebuie să menționăm că Maia Sandu ar fi obținut victoria în aceste alegeri cu 50.99% și fără votul din Diasporă. Totuși, capacitatea de mobilizare fără precedent a diasporei nu doar în exterior, ci și în interiorul Republicii Moldova, prin contactele cu rudele rămase acasă, și-a spus cuvântul, ridicând cu 15% numărul participanților la turul II în comparație cu turul I.
Cine este noua președintă a Republicii Moldova și cum a reușit ea să obțină o victorie atât de convingătoare?
Maia Sandu are 48 de ani, nu este căsătorită, are studii economice. Vorbește engleza, rusa și spaniola.
Are un master în relații internaționale, obținut la Academia de Relații Publice din Chișinău, în 1998, și unul în administrația publică, obținut la Harvard, în 2010. Între 2010 și 2012 a fost consilieră a directorului executiv al Băncii Mondiale. Din 2012 până în 2015 a deținut funcția de ministru al educației în Republica Moldova.
În 2016 participă la alegerile prezidențiale ca lider al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), pe care le-a pierdut în fața aceluiași Igor Dodon, susținut tacit și de regimul politic de atunci, dominat de Partidul Democrat din Moldova (PDM). După scrutin nu pierde curajul și continuă lupta contra corupției și sistemului judiciar compromis. În 2019 participă la alegerile parlamentare în cadrul blocului ACUM alcătuit din PAS și PDDA (Partidul Politic Dreptate și Adevăr). Blocul obține în Parlamentul Republicii Moldova 26 de mandate. Vlad Plahotniuc, liderul PDM, părăsește Republica Moldova. Maia Sandu devine prim-ministru și încearcă să promoveze reformele anunțate în campania electorală. Totuși, partidul socialiștilor menține sistemul oligarhic și demite guvernul Sandu peste doar 5 luni de activitate, formând o nouă majoritate în parlament împreună cu o parte din PDM.
Alegerile prezidențiale din 2020 marchează un punct de cotitură în istoria Republicii Moldova, demonstrând că societatea moldavă, deși este sărăcită și supusă unei presiuni enorme din partea cercurilor corupte și ostile democrației, nu mai împărtășește miturile și poveștile propagandei tradiționale pro-estice despre „ce bine era în URSS” și despre prietenia pe vecie cu Rusia, promovată de Igor Dodon de-a lungul celor patru ani de președinție. Dar nu numai atât. Societatea basarabeană nu mai are frică de represalii și este gata să lupte deschis pentru valorile democrației, ale transparenței și libertății de exprimare.
Concluziile pe care le putem trage astăzi, la câteva zile de la scrutin, se vor referi la oportunitățile și amenințările care se prefigurează.
Oportunități
Republica Moldova a ales un președinte care manifestă vădite calități de lider modern, european: Maia Sandu are voință politică de a recurge la reforme fundamentale de modernizare a statului, nu este coruptă, are serioase cunoștințe economice și capacități manageriale, este înconjurată de o echipă tânără, destul de călită în lupta cu sistemul corupt și autoritar.
Republica Moldova va avea, fără îndoială, sprijinul Uniunii Europene și al statelor Unite ale Americii, al României și al Ucrainei în ascensiunea sa pe drumul reformelor, al democratizării și progresului.
Diaspora numeroasă a Republicii Moldova va contribui și ea la dezvoltarea statului de origine prin expertiza profesională și managerială căpătată de-a lungul anilor în universitățile occidentale, în businessul civilizat, în instituțiile democratice, în care activează o mare parte a celor plecați, tineri și tinere, studioși, eficienți, de succes, care țin la Republica Moldova și sunt gata să-și consacre timpul și cunoștințele pentru a susține progresul țării lor de origine.
Amenințări
Pentru a recurge la reformele promise, eficiente dar și dureroase, inerente unui proces de schimbări reale spre binele cetățenilor, este nevoie să fie activate instituțiile tradiționale: parlamentul, guvernul, administrația publică locală și centrală, sistemul judecătoresc, dar și reprezentanții celei de-a patra puteri, mass-media etc.
Aici lucrurile nu stau tocmai bine.
Relațiile cu parlamentul. Astăzi Parlamentul este ostil președintei Republicii Moldova, fiind dominat de reprezentanții Partidului Socialiștilor (37 mandate din 101) și ai Partidului Democrat (13 mandate), plus câțiva deputați neafiliați care votează conjunctural. Aceștia au și votat pentru demisia Maiei Sandu de la conducerea guvernului în noiembrie 2019.
Republica Moldova este un stat parlamentar. Președintele are funcții limitate, venite de la vechiul sistem (2000 – 2016), când șeful statului era ales în parlament. Din 2016 este ales de către întregul popor, dar funcțiile sale au rămas aceleași, ca și atunci când era ales în parlament. Această neconcordanță dintre modul de alegere și prerogativele reale a și permis fostului legislativ să-l suspende din funcție pe președintele statului Igor Dodon de 5 ori, când acesta se opunea dorinței Parlamentului de a vota o lege sau alta. Curtea Constituțională a susținut de fiecare dată suspendarea sa din funcție pe câteva zile, Igor Dodon revenind de fiecare dată la loc, după intrarea în vigoare a noii legi, fără prea mari proteste. Era clar că părțile au o înțelegere și „lupta” dintre președinte și parlament nu e decât un spectacol.
Acum, pentru a demara reformele, Maia Sandu trebuie să vină în parlament cu propunerile sale pentru a obține susținere legislativă. Este destul de greu de presupus că parlamentul va dori să se autodizolve sau să susțină reformele propuse de Maia Sandu. Chiar dacă Igor Dodon declara anterior că își dorește alegeri anticipate, acum, pierzându-și postul de președinte, în condițiile când partidul său și el personal nu mai au susținerea societății, nu mai pare a fi interesat de o nouă campanie electorală. Din contră, acum forțele ostile Maiei Sandu și orientării sale pro-occidentale vor tărăgăna pe toate căile dizolvarea parlamentului și vor încerca din răsputeri să compromită orice inițiativă a sa, sperând că situația se va schimba în favoarea lor în scurt timp și poporul dezamăgit îi va întoarce Maiei Sandu spatele. E de menționat că președintele, chiar dacă este comandantul suprem al armatei și are, conform Constituției, atribuții în domeniul apărării, nu poate lua decizii fără aprobarea parlamentului.
Guvernul actual este instalat în funcție de parlament și nu i se supune președintelui. Președintele poate acredita sau rechema reprezentanții diplomatici doar la propunerea guvernului. Este de presupus că guvernul, în formula sa actuală, nu va susține politica promovată de Maia Sandu.
Administrația publică centrală și locală. Aici situația este diferită, pentru că funcționarii publici sunt de multe ori persoane cu vederi democratice. Chiar dacă se supun ordinelor de sus, au opiniile lor, iar aleșii poporului la nivel local (în sate, raioane, orașe) reprezintă în mare parte partidele democratice (aproximativ 25%).
De sistemul judecătoresc nu mai vorbim, căci e domeniul cel mai vulnerabil, corupt și cel mai greu de reformat. Anume de frica reformei judiciare partidul socialiștilor a demis guvernul Sandu.
Propaganda. Un dușman vădit al noului președinte este propaganda desfășurată la nivelul mediilor scrise, TV, radio și electronice din Republica Moldova. Chiar dacă aceasta nu s-a dovedit eficientă în campania prezidențială, dându-i Maiei Sandu posibilitatea să obțină victoria în turul II, nu este deloc sigur că același lucru se va întâmpla și după investirea sa în funcție.
Moscova, care este extrem de interesată de Republica Moldova și investește enorm în forțele politice și mass-media pro-Kremlin, pare a începe o nouă rundă de torpilare a încercărilor statului moldav de a se rupe de spațiul mental și politic rusesc. Este de presupus că apariția unui nou lider pe eșichierul din stânga, Renato Usatîi, primar de Bălți, care a luat locul 3 în primul tur al alegerilor cu aproape 17%, nu este întâmplătoare. Rusia pare să fie dezamăgită de Igor Dodon și a decis să-l substituie cu un alt lider, mai tânăr, mai carismatic, șantajabil (cu dosare penale deschise la Moscova, dar acum conservate) și apropiat de serviciile secrete rusești. Pentru promovarea acestuia e nevoie de timp, de aceea Usatîi este lansat fără grabă. El a făcut campanie contra lui Igor Dodon și l-a devansat substanțial în cele 17 secții de vot din Rusia. Pentru turul II lupta cu Igor Dodon a continuat, Usatîi oferindu-i Maiei Sandu spațiu la postul oficial de televiziune din Bălți. Este adevărat că jocul său nu a impresionat electoratul bălțean și în pofida chemării primarului de a vota contra lui Dodon, i-a dat câștig de cauză liderului socialist. Acum Renato Usatîi este interesat de alegeri anticipate și în acest sens poate fi numit aliat de conjunctură al Maiei Sandu. Totuși, în plan strategic Usatîi este de cealaltă parte a baricadei, dorind să ajungă el președinte la următoarele alegeri și încercând să-și promoveze echipa în viitorul parlament pentru a avea legitimitate la următoarele prezidențiale la care nu se știe ce politică va face. Cu alte cuvinte, „aliatul” de azi va fi oponentul principal de mâine.
Cum se vor desfășura evenimentele în următoarele luni, ce tactică va adopta Maia Sandu pentru a crea o conjunctură favorabilă schimbărilor de fond, cum va reuși să interacționeze cu parlamentul, guvernul, instituțiile naționale și internaționale, vom vedea în viitorul apropiat.
Cert e că acum societatea moldavă și Diaspora jubilează, președinta Republicii Moldova Maia Sandu primește felicitări de la liderii europeni, de la Navalnyi, Tichanovskaya și Putin, iar cetățeanul interesat de evoluția democratică a celui de-al doilea stat românesc așteaptă vești bune…
