Anca Ciupitu, un nume ce s-a afirmat în mediul artistic quebechez, participă între 19 noiembrie și 4 decembrie 2022 la o nouă expoziție colectivă a Grupului M, căruia i s-a alăturat din 2016. Intitulată „Si Saint-Laurent m’était raconté” și găzduită de Centre des loisirs de Saint-Laurent, această expoziție este un nou prilej de a discuta cu pictorița Anca Ciupitu, de a plonja în universul său artistic pentru a-i descifra conceptele și reliefa realizările.
Eva Halus, Accent Montreal: Anca Ciupitu, cum și când a apărut pasiunea ta pentru pictură?
Anca Ciupitu: Nu știu dacă s-o numesc pasiune, pentru că relația mea cu arta este mai mult decât atât, este așa cum am mai spus-o cu alte ocazii, un mod de a trăi, de a mă manifesta. Face parte din caracterul meu, pe care cumva îl moștenesc de la tata, un rafinat desenator, care m-a inițiat în jocul cu expresia artistică. Îmi amintesc că privilegiam în copilărie jocul cu creionul și hârtia, celui cu păpuși, iar în adolescență am masacrat o mobilă veche de la bunica, exersând stilul ART DECO. Cu toate că educația mea a urmărit calea științei și am urmat Școala Politehnică din București (secția electrotehnică, promoția 1980), totuși arta, sub toate formele ei, a infiltrat permanent cursul vieții mele, astfel încât am căutat mereu cercurile de artiști în care m-am regăsit la locul meu și practica s-a instalat de la sine în desfășurarea activității mele.
EH: Ca mulți artiști, trecând Oceanul și stabilindu-te în Canada, ți-ai putut urma, în sfârșit, visul…
AC: Este adevărat că ajungând în Canada în 1993, s-a creat oportunitatea de a mă ocupa de pictură într-un mod mai consecvent și a o face publică. Astfel, am urmat cursuri de pictură în ulei și artă contemporană în atelierele artiștilor Maurice D’Amour, Areg Elibekian, Svetla Velikova și am asistat la demonstrații de diferite tehnici în pictură oferite de artiști cunoscuți. Din 2004, particip regulat la expoziții colective, de grup și solo.
EH: Povestește-ne despre acest Grup M: când a fost constituit, cine sunt ceilalți pictori din grup și unde expuneți de obicei?
AC: Grupul M este format din cinci pictori, care au frecventat atelierul lui Maurice D’Amour: Marc Brulé, Hong Minh Cung, Duane Gordon, Michel Boudreau și subsemnata. Interesant este că avem stiluri diferite, dar toți practicăm pictura în ulei (la care se adaugă și alte mediumuri). Cred că avem afinități și ne armonizam pe un plan al comunicării și expresiei, de aceea am fost atrași să ne reunim într-un grup cu care expunem constant din 2016 în diferite galerii și spații expoziționale, după cum se prezintă ocazia.
EH: Ești membră și în Association des Artistes de St-Laurent (AASL), Cercle des artistes Peintres et Sculpteurs du Québec (CAPSQ) și Artistes Visuels du Québec (AVQ), organizații de prestigiu care, în mai multe rânduri, au recunoscut și recompensat practica ta artistică.
AC: În 2011 și 2012 am primit mențiuni de onoare, iar în 2014 Premiul I la un concurs de artă organizat la Pierrefonds de către municipalitate. În 2017 am primit premiul asociației în cadrul expoziției anuale organizate de AASL, iar în 2019 mi s-a acordat marea distincție în cadrul Galei CAPSQ și marea distincție la o expoziție internațională în Franța.
CITIȚI ȘI: O nouă distincție pentru pictorița Anca Ciupitu, în cadrul unei expoziții internaționale
EH: Picturile tale, în care mediul de predilecție este acrilicul aplicat cu spatula și pictura în ulei, reprezintă un stil aparte, despre care se poate spune că poartă semnătura lui Anca Ciupitu. Ce stă, așadar, în spatele tablourilor tale? Cum ai defini practica ta artistică?
AC: Eu de fapt privilegiez uleiul (mai puțin acrilicul), pentru bogăţia, luminozitatea și rafinamentul pe care îl oferă, și nu în ultimul rând pentru marea calitate de a-mi ierta greșelile, ezitările, chestionările. Aceasta, pentru că pictura pentru mine este un mod de cercetare, de alunecare în adâncurile ființei, în căutare de răspunsuri, sau cel puțin un soi de dialog. Expresia acestei discuţii cu sinele m-a condus către utilizarea spatulei, abordarea unui stil pe care l-aș situa undeva în marginea figurativului, aplicarea de tușe și straturi repetitive. Un tablou este pentru mine o cale de lungă meditație, unde construiesc și desfac, mă opresc și reiau, o nelinişte într-un spațiu intim care se oprește cu fiecare tablou terminat, pentru a începe cu și mai multă furie în momentul următor. Cred că este condiția artistului.
EH: Ai participat recent la un proiect inițiat de autorul și realizatorul quebechez Gaetan Lavoie: colecția literară și artistică intitulată „Les temps présents”. Ai fost invitată, alături de alți 30 de artiști plastici și autori quebechezi, să exprimi prin artă timpurile actuale. Autorul te-a prezentat în carte cu următoarele cuvinte: „Anca pictează ca și cum s-ar interoga (asupra realității) fără încetare. Pictează frumos, chiar dacă nu încearcă să placă cu orice preț. Nu pot să nu observ talentul și evoluția picturii sale. Mi-a propus (n.a. pentru carte) tabloul «Le ciel à l’envers». Imediat m-am gândit că alpinistul, fotograful și marele explorator Jean-Pierre Danvoye ar putea însoți această operă de artă cu câteva cuvinte despre escaladarea celor mai înalte vârfuri din lume, pe care le-a urcat în ultimele decenii. Acești doi artiști, atât de diferiți, au în comun talentul de a știi să privească, să observe și să povestească, să redea, fiecare în felul lui, universul pe care îl descoperă.” Ce poți să ne spui despre această colaborare?
AC: Da, consider o mare onoare această invitație a lui Gaetan, de a include tabloul meu în lucrarea lui complexă, o mărturie pentru viitor a timpurilor prezente, văzută de ochiul artistului. Cartea, care aș dori să subliniez că are o grafică superbă, realizată de graficianul Laurent Rousseau a fost lansată în august a.c., cu prilejul expoziției „Expo du Plateau des Arts” în Charlevoix și este disponibilă la galeria Iris în Baie-Saint-Paul. Este un fel de dialog între poezie și pictură la un nivel emoțional deosebit și am descoperit cu multă plăcere poemul delicat al exploratorului Jean-Pierre Danvoye, inspirat de lucrarea mea.
CITIȚI ȘI: „Les Temps présents”, o colecție literară și artistică cu participarea pictoriței Anca Ciupitu
EH: Înapoi la expoziția în pregătire, „Si Saint-Laurent m’était raconté”. Expui alături de ceilalți patru membri ai Grupului M: Marc Brulé, Duane Gordon, Minh Hong Cung și Michel Boudreau. Ce propuneți publicului?
AC: Încercăm o revedere a cartierului în care locuim, dintr-un punct de vedere istoric cu accente specifice artistului, fiecare adăugând o perspectivă personală. Cu această ocazie vor fi expuse și câteva fotografii de patrimoniu, pe care ni le va împrumuta Centre des loisirs de Saint-Laurent și care credem că vor îmbogăți imaginea acestui proiect. În ceea ce mă privește, eu am evitat reprezentarea prestigioasă, am încercat, din contră, să privilegiez o latură anodină, o privire atentă asupra unui spațiu ascuns ochiului grăbit, o subliniere a întâlnirii noastre zilnice cu natura, arhitectura, atmosfera ce ne înconjoară. În prezent, lucrez la două tablouri pe care sper să reușesc să le termin pentru a expune o serie de cca 5-7 lucrări. Printre ele ar fi „Trecerea oprită”, „Clădire veche”, „Vis-à-vis” și altele. Sperăm să incităm privirea trecătorului, să se oprească asupra frumosului firesc.
Vernisajul acestei expoziții va avea loc pe 24 noiembrie 2022, între orele 18:30 și 20:30, la Centre de Loisirs de Saint Laurent (1375 rue Grenet, Saint-Laurent, H4L 5K3).
Repere biografice
Deși a urmat o pregătire tehnică (Politehnica București, 1980), Anca Ciupitu a fost pasionată de pictură încă din copilărie, interesul său pentru artă fiind omniprezent.
Stabilită la Montreal în 1993 își continuă cariera în domeniul ingineriei și dedică din ce în ce mai mult timp artei, urmând cursuri de pictură în ulei. Din 2004 expune constant, participând la numeroase expoziții de grup și solo. În 2011 și 2012 apar și primele recunoașteri, artista primind mențiuni de onoare la un concurs de artă organizat în Pierrefonds, la care, doi ani mai târziu, în 2014, obține premiul I.
În următorii ani, aprecierile se fac din ce în ce mai numeroase. La ora actuală, Anca Ciupitu expune adesea alături de nume de excepție ale picturii canadiene și quebecheze prin intermediului Galeriei Exib’Art, în a cărei impresionantă colecție se regăsesc lucrări de Marc-Aurèle Fortin, Marcelle Feron, Bruno Côté etc. Artista face parte din colectivul de artiști vizuali montrealezi intitulat Groupe M și este membră în Association des Artistes de St-Laurent (AASL), Cercle des Peintres et Sculpteurs du Québec (CAPSQ) și Artistes Visuels du Québec (AVQ).
În luna aprilie 2019, lucrarea sa „La vieille grange” (ulei pe pânză, 12”x12”) a primit La grande distinction la cea de-a 34-a ediție a Concursului internațional de arte vizuale Son et Lumière al CAPSQ.
O altă lucrare semnată de Anca Ciupitu și recompensată cu La Grande Distinction de către Cercle des artistes peintres et sculpteurs du Québec este „Le départ” (unei pe pânză, 31×31 cm, peisaj imaginar). Tabloul a fost inclus în expoziția internațională „La diversité dans l’art 2019” prezentată de CAPSQ în Franța (L’abbaye de Fontdouce, în Charente-Maritime), un eveniment anual ajuns la a 50-a ediție. La Grande Distinction i-a fost acordată pictoriței de origine română pentru „autenticitatea lucrării și pentru contribuția sa la promovarea artei de aici pe scena internațională”. Atât „Le départ” cât și „La vieille grange” pot fi văzute pe site-ul artistei.
Picturile sale fac parte din importante colecții private din Canada, Germania, Franța, Statele Unite și România.