Teoria relativității generale a lui Einstein a stat la baza descoperirii (indirecte) a unor planete dintr-o altă galaxie. Ele au fost detectate cu ajutorul efectului de micro-lentilă gravitațională exercitat de o galaxie situată la 3.8 miliarde ani lumină, asupra razelor X ce provin de la un quasar îndepărtat.
Câte planete există în galaxia noastră? Dar în Univers? Acestea sunt întrebări la care nu avem un răspuns clar, dar care stau la baza multor proiecte de cercetare ce își propun să găsească cât mai multe planete și lumi îndepărtate. În Calea Lactee au fost până în prezent descoperite mii de astfel de planete, în mare parte cu ajutorul telescopului spațial Kepler al NASA. Au fost reperate chiar și sisteme solare cu mai multe planete, precum Trappist-1, care continua să fie studiat întrucât parte dintre planetele care orbitează în jurul stelei acestui sistem ar putea adăposti condiții favorabile vieții, adică apă sub formă lichidă. Instrumentele noastre nu sunt deocamdată capabile să detecteze semnale ale existenței apei sau a unei atmosfere pe planete îndepărtate. Există însă unele în fază de studiu și proiectare care se speră că ne vor da astfel de informații în viitorul apropiat.
În acest context, un studiu recent a produs un rezultat de excepție: descoperirea, indirectă, a unor planete aflate într-o galaxie foarte îndepărtată. Cercetătorii Xinyu Dai și Eduardo Guerras de la University of Oklahoma (SUA), au analizat datele furnizate de Observatorul de raze X Chandra, în special imaginea unui quasar, RX J1131-1231, situat la circa 6 miliarde de ani lumină. Quasarul este o sursă intensă de radiații, în special de raze X, generate de prezența unei găuri negre masive în centru.
În drumul spre noi, radiația care provine de la acest quasar trece pe lângă o galaxie situată la 3.8 miliarde de ani lumină. Materia acestei galaxii generează o deformare a geometriei spațio-temporale, prezisă de teoria relativității generale a lui Einstein, care are drept efect faptul că radiația de la quasar nu se propagă în linie dreaptă, ci urmărind noua geometrie. Acest efect este denumit micro-lentilă gravitațională, întrucât galaxia situată între noi și quasar deformează lumina precum o lentilă. Imaginea quasarului apare, în acest caz, multiplicată – au fost practic măsurate patru imagini diferite.
Diferențele dintre aceste imagini au de-a face cu structura galaxiei care a dat naștere fenomenului de micro-lentilă. Faptul că această galaxie nu este perfect simetrică și uniformă se traduce în diferențe ale imaginilor. Analizate, ele ne pot da indicații despre structura și compoziția galaxiei.
Cercetătorii au analizat aceste diferențe cu ajutorul unor simulări pe calculator și au ajuns la concluzia că ele au fost generate de prezența în galaxie a unor planete răzlețe – adică planete ce nu aparțin unui sistem solar. Dai și Guerras au stabilit că este vorba de circa 2.000 planete, cu masa cuprinsă între cea a Lunii și cea a planetei Jupiter. Bineînțeles, aceste planete nu pot fi văzute nici măcar cu telescoapele cele mai puternice, fiind măsurate doar prin efectul pe care-l au asupra imaginii deformate a quasarului. Masa totală a planetelor a fost estimată ca fiind mai mare decât 0.0001 din masa haloului galaxiei. Rezultatele acestui studiu au fost publicate recent într-un articol din revista The Astrophysical Journal.
CITIȚI ȘI: Neutrini și raze cosmice de la un blazar îndepărtat: astronomia multi-mesager
Planete ce nu aparțin unor sisteme solare au fost descoperite și în galaxia noastră, însă se credea că ele sunt rare. Recenta descoperire pune sub semnul întrebării această ipoteză.
Fenomenul de micro-lentilă gravitațională ar putea fi utilizat pentru descoperirea de noi obiecte astronomice, inclusiv de noi planete. Astfel, cu ajutorul telescopului Large Synoptic Survey Telescope (LSST), care va fi construit în Chile, s-ar putea observa galaxia pitică Micul Nor a lui Magelan, situată la circa 200.000 de ani lumină față de noi, unde, folosind tocmai efectul de micro-lentilă gravitațională, ar putea fi descoperite noi planete.