După o pauză de doi ani cauzată de pandemie, pe 7 noiembrie, asociația La Muse Héritage Musical prezintă un nou concert. Iubitorii de muzică vor putea asista la Rêves d’automne, un eveniment care reunește interpreți de înaltă ținută profesională. Printre aceștia se află și tânărul doctorand în chitară clasică (Universitatea McGill) Răzvan Beznă, pe care Eva Halus l-a intervievat pentru Accent Montreal.
Eva Halus: Răzvan Beznă, de când colaborezi cu Ioana German și asociația La Muse Héritage Musical? În ce circumstanțe v-ați întâlnit?
Răzvan Beznă: Bună ziua cititorilor jurnalului Accent Montreal! Aceasta este prima mea colaborare cu La Muse Héritage Musical și sunt foarte bucuros să pot concerta din nou în public! Am cunoscut-o pe dna Ioana German anul acesta. A venit să discute cu mine după ce a asistat la un concert al grupului Tarabostes, pe care-i acompaniam la Domeniul Roman, cu ocazia sărbătoririi hramului Bisericii Sf. Pantelimon. Am luat o cafea împreună și dna German m-a invitat să cânt cu La Muse. Am primit această invitație cu mare entuziasm! Din cauza restricțiilor și măsurilor sanitare legate de pandemie au existat foarte puține ocazii să pot cânta la chitară în public, așa că sunt foarte recunoscător pentru această ocazie oferită de dna Ioana German și La Muse, și pentru munca sa plină de dedicație care face posibil acest concert.
EH: Povestește-ne, te rog, despre cariera ta și despre începuturi. Ai un background muzical în familie? Cum și când s-a manifestat pasiunea ta pentru muzică și mai precis pentru chitara clasică?
RB: Mama cânta la chitară în liceu, dar în afară de asta, nimeni din familie nu a cântat la vreun alt instrument. Dar amândurora, și mamei și tatălui meu, le place să cânte, să danseze și să asculte muzică. Pasiunea mea pentru muzică a început la grădiniță. Educatoarei îi plăcea să ne învețe pe acorduri de muzică și cânta la instrumente cu coarde. Părinții mi-au spus mai târziu că atât de mult îmi plăcea acest lucru, încât i-am rugat să îmi cumpere o chitară. Mi-au cumpărat o chitară mică, iar aceasta a devenit jucăria mea favorită. Mai târziu, în același an, fratele meu și cu mine am primit fiecare câte un instrument de Crăciun – el un pian electronic, iar eu prima mea chitară reală. Am început să iau lecții la un studio în Winnipeg învățând câteva corzi și cântece pentru copii. Abia când am început să fac studii preparatorii la University of Manitoba, cu Skender Sefa, pasiunea mea pentru chitara clasică a prins cu adevărat aripi.
EH: Parcurgând biografia ta am putut vedea cât de mult și perseverent ai studiat, sub îndrumarea unor foarte buni profesori, începând cu Skender Sefa, cu care ai luat lecții încă de la vârsta de 6 ani și care te-a instruit până în anul 2009, apoi Alexander Dunn în Victoria, și până astăzi când îți pregătești doctora-tul în chitară clasică la Facultatea de muzică a Universității McGill, sub îndrumarea profesorului Patrick Kearney. Ce ți se pare ușor acum, ce ți se pare încă greu în studiile tale? Ce te atrage cel mai mult, interpretarea pieselor celebre sau compoziția proprie?
RB: Trebuie să recunosc că studiul partiturilor muzicale și aprofundarea tehnicii și teoriei muzicale au devenit, cu timpul, mult mai ușoare pentru mine, deoarece până să ajung la universitate, chitara a fost un hobby. În prezent explorez multe piese muzicale necunoscute încă sau care au fost foarte rar interpretate, din muzica compozitoarelor canadiene. Cum multe dintre ele nu cântau la chitară și cum există foarte puține înregistrări, în studiul meu sunt nevoit să descopăr intențiile lor.
La a doua întrebare răspunsul e simplu: îmi place să cânt și să interpretez piese muzicale, asta fiind și specialitatea programului meu. Nu știu dacă interpretarea unor piese ale unor compozitori sau interpretarea pieselor mele mă atrage mai mult. Cred că în orice spectacol trebuie să existe un program variat, care să includă, pe cât posibil, piese originale. În general, e bine ca muzica să poată fi pe placul întregii audiențe, tineri sau bătrâni, cunoscători sau nu. Cred totuși că reușesc să am o legătură mai bună cu publicul atunci când interpretez propriile mele compoziții.
EH: În spectacolul de pe 7 noiembrie vei prezenta o compoziție proprie, The Bungalows. Ce te-a inspirat? Cât de mult este compoziția ta modernă și contemporană, prin ce se definește și ce elemente muzicale reunește?
RB: The Bungalows este o piesă pe care am compus-o în mai 2014, când terminam programul de studio la Universitatea Texas din Austin. Această piesă am scris-o inspirându-mă din cei patru ani petrecuți în Texas și este dedicată unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, Fred Springer. Dl Springer și cu mine eram singurii chitariști din clasa noastră și, ca un făcut, eram și vecini în ultimul an de studiu. Am cântat împreună cu el în duo și am câștigat premii la câteva concursuri de chitară din Statele Unite. Blocul în care locuiam amândoi se numea The Bungalows.
Piesa este relativ scurtă, numai trei minute, dar este lirică și dinamică în același timp. Nu pot spune că e o piesă modernă; armoniile sunt expresive, dar într-un stil melancolic. Așa că o pot numi mai curând o piesă în stil impresionist, gen Claire de Lune de Debussy. Există o urmă de tristețe în această compoziție pentru că atunci când am compus-o știam că voi pleca din Texas și reflectam la frumoasele amintiri ce le lăsam în urmă. O îndrăgesc mult și aștept cu nerăbdare să o interpretez în fața publicului pe 7 noiembrie, la concertul Rêves d’automne.
EH: Ce alte piese ai mai compus? Se poate vorbi despre un stil anume în compoziția ta muzicală?
RB: Am scris mai multe piese pentru chitară solo. Prima, Preludenza și Tallahassee sunt favoritele mele. Inspirația mea, dacă pot spune așa, a stat uneori în momentele de mulțumire și bucurie, iar alteori în momentele de singurătate și de înstrăinare. Prin compozițiile mele pot reflecta și pot să-mi canalizez emoțiile care devin forța creatoare. Caut încă un stil, dar dacă ar fi să-mi caracterizez stilul prezent, l-as numi impresionist sau romantic.
EH: În cadrul concertului Rêves d’automne ai trei solo-uri și îl vei acompania pe tenorul Jérémie Domenico în interpretarea a trei tangouri celebre, compuse de Carlos Gardel în anii ’30, pe versurile lui Alfredo La Pera. Cum ți se pare această colaborare?
RB: Să acompaniezi un vocalist este întotdeauna o experiență extraordinară, deoarece chitariștii de muzică clasică au, în general, o carieră solo. Așa că pentru mine această ocazie este fantastică!
Nu este întotdeauna ușor să balansezi acordul vocii cu chitara, însă prin partiturile alese vom putea realiza acest duo la cel mai înalt nivel calitativ. Repetițiile cu Jérémie Domenico sunt o plăcere și cred că amândoi am învățat mult unul de la celălalt. Carlos Gardel este o emblemă internațională a tangoului și sunt foarte bucuros că Jérémie a ales ca repertoriu aceste piese. Mi-a spus că a găsit partiturile în cartea La Musica de Buenos Aires, pe care a cumpărat-o în Uruguay cu mulți ani în urmă. Cartea are cinci volume și împreună plănuim să învățăm mai multe piese din muzica lui Gardel.
Pe 7 noiembrie, vom interpreta Por Una Cabeza, El Dia Que Me Quieras și Volver. Există multe înregistrări, partituri și aranjamente muzicale ale tangourilor pe care le vom prezenta, dar nu am văzut sau auzit de niciunul care să fie interpretat de un tenor și un chitarist.
EH: Ai schimbat deja mai multe orizonturi: ai studiat în Manitoba, Victoria, Austin (Texas), unde te-ai pregătit cu reputatul maestru de chitară clasică Adam Holzman, apoi în Tallahassee, la Universitatea de Stat din Florida, unde ai obținut un masterat sub îndrumarea unui alt profesor de excepție, Bruce Holzman. Rezultatele nu au întârziat să apară: premii, distincții, nominalizări, invitații. Acum te afli la Montreal. Cum ți se pare orașul din punct de vedere al scenei muzicale clasice și ce noi colaborări ai vrea să ai în viitor aici?
RB: Am auzit de la multă lume că orașul Montreal este capitala culturală și inima Canadei și cred acest lucru! Prima mea vizită aici a fost în 2013 pentru concursul Festivalului internațional de chitară și compoziție clasică. Acolo l-am întâlnit pentru prima oară pe profesorul Patrick Kearney, care atunci era directorul festivalului. A fost o ediție foarte bună și încă mai țin legătura cu unii muzicieni locali întâlniți atunci. Montrealul este un oraș frumos! Ca unul dintre cele mai mari și mai diverse orașe din Canada, această metropolă oferă multe ocazii să asculți și să înveți diverse stiluri de muzică. Din păcate, din cauza pandemiei de Covid-19, evenimentele cu public au fost reduse sau sistate. Sper ca acest lucru să se schimbe în viitorul apropiat. Sper să pot continua să colaborez și să cânt la chitară cu alți muzicieni, precum Les Tarabostes, La Muse și alții. De asemenea, sunt foarte bucuros că voi interpreta în premieră piesa Espania Concerto a compozitoarei Anne Lauber, ca ultimul meu proiect pentru teza de doctorat, în 2023.
La Muse Héritage Musical
Asociația La Muse Héritage Musical are ca scop promovarea muzicii culte, în special a muzicii clasice românești. Asociația colaborează atât cu artiști români, cât și canadieni, pe care îi promovează în cadrul evenimentelor sale.
Asociația a fost fondată în 2008 de Ioana German, descendentă a familiei Mureșianu, familie care a dat României muzicieni și intelectuali remarcabili: compozitorul Iacob Mureșianu, poetul și jurnalistul Andrei Mureșianu și mulți alții.
Ea este și dirijoarea corului La Muse, pe care l-a fondat în 2009 și cu care a participat la numeroase spectacole, festivaluri şi activităţi culturale în Canada, România și multe alte țări europene. Corul La Muse este un ansamblu muzical de prim rang, care reunește coriști de diferite origini și culturi ce au în comun pasiunea pentru limbajul universal al omenirii – muzica. Numele său este inspirat de titlul primei reviste muzicale românești, Musa Română, publicată în 1888 de către compozitorul Iacob Mureșianu, străbunic al Ioanei German.
Pe 7 noiembrie, Ioana German și asociația La Muse Héritage Musical vă invită la un concert deosebit, Rêves d’automne, primul după întreruperea cauzată de pandemie.
Rêves d’automne
Cu participarea sopranei Marina Negruță, tenorului Jérémie Domenico, pianistului Beguentch Gueldyev și a chitaristului Răzvan Beznă
Duminică, 7 noiembrie, ora 16:30
Biserica anglicană Saint-Georges
1001 Avenue des Canadiens-de-Montréal (metrou Bonaventure)
Bilete: 25$. Rezervări: 450-541-1978
Acces în baza pașaportului vaccinal însoțit de un act de identitate. Masca este obligatorie până în momentul așezării.
