Suntem deja în Antropocen, noua eră geologică ce se caracterizează prin amprenta lăsată de oameni asupra planetei? După ani de dezbateri, experții ar putea decide în 2024, informează Agence Science-Presse.
În iulie 2023, Grupul de lucru pentru Antropocen (în engleză Anthropocene Working Group, AWG), format de Uniunea Internațională de Științe Geologice (International Union of Geological Sciences, IUGS), a desemnat Lacul Crawford, o suprafață de apă mică, dar adâncă, din Ontario, ca situl cu cele mai bune dovezi geologice ale acestei noi ere, în special urme de plutoniu provenite de la primele bombe atomice. Desemnarea acestui lac a survenit după ce oamenii de ştiinţă au efectuat cercetări în 12 locuri din întreaga lume.
Potrivit AWG, plutoniul din testarea armelor nucleare oferă „un marker foarte clar” pentru tranziţia la Antropocen. De aceea, în 2016, grupul a stabilit că epoca Antropocenului a debutat în jurul anului 1950, la începutul erei testelor cu arme nucleare, ale căror urme geochimice pot fi găsite în întreaga lume.
Epoca Antropocenului nu a fost însă recunoscută oficial. Ne aflăm încă în Holocen, epocă geologică ce a debutat la sfârșitul ultimei ere glaciare, acum aproape 12000 de ani. Dar, începând cu secolul XX – și mai ales în a doua sa jumătate – omul a transformat planeta mai mult ca niciodată în istorie. Atât de mult încât dacă întreaga umanitate ar dispărea mâine, peste milioane de ani niște geologi extratereștri ar putea încă detecta urme ale existenței noastre, de la radiații nucleare și combustibili fosili, la noi materiale (ciment, plastic, aluminiu) și îngrășăminte chimice, care în ultimul secol au dublat nivelurile de azot și fosfor din sol.
Desemnarea unei noi ere geologice nu se face însă de azi pe mâine, mai ales de către experți obișnuiți să jongleze cu perioade de timp care depășesc cu mult cele mai vechi civilizații umane. Acesta este motivul pentru care însăși ideea de Antropocen – termen introdus în anul 2000 de cercetătorul olandez Paul Crutzen – a luat timp să se impună. Și chiar și după ce s-a consacrat, geologii au continuat să dezbată (și încă o fac!) data care ar trebui să marcheze în mod simbolic începutul său (1950, 1900 sau mai devreme?) și siturile care să servească drept jaloane.
În octombrie anul trecut, AWG și-a prezentat în mod oficial recomandarea privind Lacul Crawford Subcomitetului pentru Stratigrafie Cuaternară. Dacă este acceptată, ea va trebui să fie votată de Comisia Internațională de Stratigrafie și apoi de IUGS, lucru ce ar putea surveni în august a.c.
Însă indiferent dacă va fi sau nu acceptată, dezbaterea nu se va opri aici. Chiar și experții nemulțumiți cu alegerea Lacului Crawford sunt de acord că amprenta umană depășește orice se poate observa mergând în timp pe firul istoriei. Elementele asupra cărora experții încă nu se înțeleg sunt momentul din care putem vorbi de Antropocen și tipurile de markeri geologici care reflectă cel mai bine perturbarea și daunele pe care omul le-a provocat planetei într-o perioadă atât de scurtă de timp.
