Până pe 30 martie, la Théâtre Jean-Duceppe din Montreal (Place des Arts) puteți vedea piesa „Moi, dans les ruines rouges du siècle” inspirată de viața actorului quebechez de origine ucraineană Sasha Samar. Din superba distribuție a piesei face parte și Aliona Munteanu, care interpretează mai multe roluri.
„Bonsoir, Je m’appelle Sasha. L’histoire que vous allez entendre, je ne sais pas pourquoi je la raconte. Peut-être d’ailleurs que je ne la raconte pas vraiment. Peut-être que c’est elle qui se raconte malgré moi. C’est donc l’histoire d’une vie qui va se raconter à travers moi. Et cette vie, c’est la mienne. Je suis né le 12 février 1969 en Ukraine soviétique.”
Cu aceste cuvinte începe piesa „Moi, dans les ruines rouges du siècle” în care Sasha Samar joacă, literalmente, rolul vieții sale. O piesă care ne poartă prin copilăria, adolescența și tinerețea acestui actor născut în Ucraina comunistă, martor al declinului și prăbușirii imperiului sovietic și ai anilor haotici și confuzi ce au urmat imediat după. Sasha are șapte ani când descoperă că femeia pe care o considera mamă nu este de fapt mama sa adevărată și că a fost răpit la vârsta de trei ani de tatăl său, Vasili. Din acel moment, Sasha nu-și dorește altceva decât să devină celebru, pentru ca mama sa, oriunde s-ar afla, să-l vadă, să-l recunoască și să reia legătura cu el.
Căutarea mamei este firul roșu ce traversează această piesă. Dar, în ciuda faptului că îl privează de mamă, tatăl nu este zugrăvit în culori sumbre. Îl vedem egoist și intransigent pe alocuri, dar și ludic și foarte grijuliu față de fiul său. Sasha Samar își joacă propriul rol cu emoție și convingere, iar Jean Maheux, care îl interpretează pe Vasili, reușește să transmită dragostea profundă a tatălui pentru fiul său. Ultima scenă dintre cei doi este extrem de emoționantă, egalată doar de cea a regăsirii mamei, portretizate cu mare finețe de către Marie-France Lambert.
Drama personală este însoțită de drama vieții sub regimul comunist, minciuna (des-pre mamă) pe care s-a clădit viața lui Sasha își găsește corespondent în minciuna propagandei sovietice, căutarea mamei servește drept metaforă pentru căutarea de repere atât personale, cât și la nivel de societate și țară. Scenele curg una din alta fără efort iar acesta este meritul lui Olivier Kemeid, regizorul piesei și autorul ei (după ideea lui Sasha Samar).
În două ore parcurgem câteva decenii de istorie. Este amintit Holodomorul, Iuri Gagarin și prima călătorie a omului în spațiu, accidentul nuclear de la Cernobîl, războiul sovieto-afgan, perestroika, glasnost şi sfârşitul Uniunii Sovietice. Personajele se uită la televizor la Olimpiada de la Moscova – prilej de a o introduce, cu umor, pe Nadia Comăneci (Sophie Cadieux) – și la „seria secolului” la hochei – ocazie pentru a face un clin d’œil publicului quebechez, amintind de Guy Lafleur.
Aliona Munteanu urcă pe scenă pentru a interpreta patru roluri, aducând fie o tușă de umor sau ironie, fie una de emoție sau dramatism. O vedem, extrem de expresivă, reușind doar prin câteva gesturi să ne „vorbească” despre cea care l-a crescut pe Sasha până la șapte ani, relația cu el și apoi despărțirea. O vedem și în rolul Annei Anatolievna, cu care Vasili se căsătorește, dar și în cel al unei colhoziste, alături de Peter Meltev, într-un moment muzical cu mesaj patriotic despre gloria Ucrainei – o trimitere la războiul actual.
Componenta umoristică a piesei atenuează din dramă. Pentru cineva venit din Europa de Est, zâmbetul este adesea amar, dar și apreciativ pentru modul în care Olivier Kemeid ironizează propaganda și clișeele comuniste – discursurile lui Lenin/Anton (în excelenta interpretare a lui Geoffrey Gaquère) sunt un exemplu în acest sens.
În final, Sasha reușește să se reconstruiască și să-și croiască drum printre ruinele roșii ale secolului trecut. Și deși mama sa nu mai este, el reușește să aibă succesul visat în copilărie, aici în Quebec, cu această piesă lecție de viață și de istorie.
Moi, dans les ruines rouges du siècle
Théâtre Jean-Duceppe
Până pe 30 martie 2024
Info & bilete: www.duceppe.com/moi-dans-les-ruines-rouges-du-siecle
Aliona Munteanu, repere biografice
Născută la 20 februarie 1984, în Republica Moldova, Aliona Munteanu a absolvit Facultatea de Teatru, Secția de păpuși și marionete a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București.
Din 2008 locuiește în Canada, unde și-a continuat studiile obținând un masterat în Pedagogie teatrală (Enseignement concentration art dramatique) la Université du Québec à Montréal (UQAM).
De-a lungul anilor, a participat la numeroase proiecte artistice profesionale, precum spectacolul Le Loup et les Petits Chevreaux pe care l-a creat și prezentat în mai multe orașe canadiene, L’Heure du Conte en roumain pe care a animat-o la Bibliothèque et Archives nationales du Québec și în bibliotecile municipale din Longueuil și Île-Perrot, iar între 2011 și 2016 a interpretat rolul bonei în piesa Qui est ce Ionesco?, care a fost jucată de sute de ori la Montreal, printre altele la Teatrul Denise-Pelletier și în mai multe Maisons de la culture.
A apărut în serialele quebecheze Toute la Vérité (2010), Une histoire vraie (2015) și L’heure Bleue (2017), iar în 2015 a jucat și într-un film „bollywoodian”, Aagam, turnat în India.
În 2009 Aliona Munteanu a fost nominalizată pentru titlul de Cea Mai Bună Actriță la Festivalul de Film Gopo pentru rolul său (Lili) din filmul Schimb Valutar (2008) de Nicolae Mărgineanu, iar în 2013 a câștigat acest titlu la Festivalul de Film Trebas de la Montreal, în scurtmetrajul Obsession (2013) al lui Călin Dărăbuț.
