Mai multe studii arată că cei care sunt credincioși se bucură de o sănătate generală mai bună. Rezultatele trebuie însă tratate cu precauție, potrivit unui articol publicat în revista Science & Vie.
În ultimii 20 de ani, numeroase studii au stabilit o corelație între credința în Dumnezeu și o îmbunătățire a stării generale de sănătate. O metaanaliză realizată între 1977 și 1999 de Universitatea Duke din Statele Unite care a implicat 126,000 de persoane sugerează că cei care cred în Dumnezeu trăiesc, în medie, cu 29% mai mult decât cei necredincioși.
Asociată unor valori pozitive (fraternitate, iertare etc.) și aducând răspunsuri reconfortante la întrebări existențiale, credința s-ar traduce printr-o reducere a stresului, protejând astfel biologic împotriva efectelor nocive ale hormonului care joacă un rol esențial în răspunsul la stres al organismului (cortizolul).
În plus, o metaanaliză a 850 de studii concluzionează că există o prevalență mai mică a depresiei și anxietății în rândul credincioșilor și o incidență mai mică a sinuciderilor.
Limitările acestor studii: ele sunt declarative
Condamnarea suicidului de către majoritatea bisericilor ar putea avea o influență pozitivă? Răspunsul nu este evident. În Franța, Institutul național de prevenție și educație în materie de sănătate a observat că persoanele care au avut o tentativă de sinucidere erau de 1,5 ori mai puțin numeroase în rândul practicanților (ocazionali sau în mod regulat) decât în rândul ateilor.
Dar atenție, studiul a fost unul declarativ. Credincioșii ar fi putut fi înclinați ca, de rușine, să nu declare că au trăit astfel de episoade.
Credința poate duce la comportamente nesănătoase
Aceasta deoarece religia poate genera și sentimente de vinovăție sau poate încuraja oamenii să refuze un tratament medical. Un studiu al Universității din Carolina de Est efectuat pe 682 de femei americane a relevat că unele dintre acestea au neglijat să li se analizeze nodulii la sâni, bazându-se mai ales pe credința lor pentru a-i face să dispară.
Mai mult, studiile care implică religia ar putea avea o problemă de acuratețe: autorii nu-și declară confesiunea. Un cercetător credincios poate garanta o atitudine neutră într-o analiză a beneficiilor credinței?
