Un nou test sanguin permite identificarea unui marker al cancerului ușor de detectat: ADN-ul circulant, care oferă indicii asupra eficacității tratamentelor sau asupra posibilelor recidive, după cum se arată într-un articol publicat de revista L’Actualité.
Molecula de ADN (acid dezoxiribonucleic) stă la baza tuturor formelor organice de viaţă de pe Terra. Această moleculă, foarte lungă, comportă două fire răsucite unul în jurul celuilalt într-o dublă elice. Ea codifică informaţiile necesare construirii unui întreg organism viu. Astfel, informațiile pentru o insectă, o pasăre sau un om sunt încorporate în structura ADN-ului organismului respectiv, în cadrul unui cod molecular lung de miliarde de litere.
Un procent mic din totalul ADN-ului se regăseşte la nivelul mitocondriei, sursa principală de energie a celulei și, implicit, a organismului. Acest tip particular de ADN poartă numele de ADN mitocondrial sau ADNmt. Însă preponderent, ADN-ul se regăsește la nivelul nucleului celular.
Când celule mor, pe măsură ce nucleul se dezintegrează, ADN-ul se fragmentează, bucățile devenind libere. Astfel, ADN-ul se poate regăsi în circulația sangvină. Aceste fragmente poartă numele de „ADN circulant” sau ADNc. Mult timp ignorat sau subestimat, ADN-ul circulant este acum din ce în ce mai analizat de specialiști. Un simplu test de sânge („biopsie lichidă”) este suficient pentru ca medicii să-l colecteze și să-l studieze, explică Audrey Rousseau, profesoară de anatomie patologică și doctor-cercetător la Spitalul Universitar din Angers, de pe lângă Universitatea din Angers, Franța.
La oamenii sănătoși, ADNc-ul este eliberat în principal de celulele sanguine (globulele albe, de exemplu) care ajung la sfârșitul vieții. La subiecții cu cancer, ADNc are, parțial, o origine tumorală. Precum întreaga moleculă de ADN, aceste porțiuni codifică informații genetice care, deși fragmentate, sunt foarte utile pentru stabilirea unui diagnostic.
Grație dezvoltării unor tehnici deosebit de sensibile pentru detectarea sa, ADNc a devenit un aliat prețios pentru cercetători și oncologi.
Un marker ușor de detectat și foarte util
Cel mai adesea, un diagnostic de cancer este pus în urma apariției simptomelor sau a descoperirii unei mase (cu ajutorul unui CT-scan). O biopsie a tumorii nu este întotdeauna posibilă și aici intră în joc acest tip de analiză.
Biologii pot secvenționa textul genetic (citirea literelor) purtat de acest fragment de ADN: acest lucru le permite să identifice mutațiile prezente și, uneori, să identifice cancerul din care a provenit. Astfel, specialiștii pot caracteriza mai precis tumoarea și determina prognosticul bolii.
De asemenea, câteodată, cancerul asociat acestui ADNc nu este cunoscut (la un pacient până atunci în stare bună de sănătate) sau este ascuns (așa-numitul „cancer ocult”): această caracterizare poate ajuta medicii să găsească tumoarea originală.
Aceste informaţii sunt utile și pentru alegerea celor mai potrivite tratamente. Fiecare tip de cancer are vulnerabilități specifice, care îl fac mai sensibil la anumite medicamente decât la altele.
În plus, la pacienții cu antecedente de cancer sau cu o probabilitate crescută de a-l dezvolta, analiza ADNc poate ajuta la detectarea bolii înainte de apariția simptomelor.
Pentru cei diagnosticați cu cancer, studierea ADNc este utilă pe mai multe planuri, de la evaluarea eficacității tratamentelor, la o monitorizare mai simplă a pacientului, care nu mai este obligat să repete tomografii sau biopsii, medicul oncolog putând urmări mai regulat evoluția bolii și într-un mod mai puțin invaziv. Un lucru important, mai ales în cazul copiilor.
Detectarea precoce a unei posibile recidive este un alt avantaj. Reapariția ADNc-ului este sinonimă cu o recidivă. Această metodă permite depistarea ei timpurie, chiar înainte ca tumoarea să fie detectabilă clinic sau imagistic – scannerul CT nu este foarte eficient în depistarea micrometastazelor (< 3 mm).
Deloc de neglijat este și faptul că prin acest simplu test de sânge, rapid și ușor de efectuat în timpul unei consultații, medicul oncolog poate detecta orice anomalie genetică în tumoare. Spre deosebire de ADN-ul obținut prin biopsie, care prinde doar un mic fragment de tumoare, prin intermediul acestui test este analizat ADN-ul provenit din toate celulele canceroase, oriunde s-ar afla acestea. ADNc-ul poartă anomaliile genetice ale cancerului și a metastazelor acestuia.
Oncologul poate de asemenea urmări evoluția mutațiilor – lucru crucial, căci sub presiunea tratamentelor (chimioterapie, radioterapie), care creează un mediu toxic pentru tumoare, anomaliile prezente în ADN-ul celulelor canceroase evoluează. Apar astfel noi mutații, care uneori permit acestor celule să dobândească noi abilități și să reziste. Identificarea acestor mutații de rezistență este necesară pentru adaptarea chimioterapiilor.
În același timp, aceasta este o modalitate de a înțelege boala la nivel genetic, fapt important pentru avansarea cercetărilor și pentru dezvoltarea unor tratamente inovatoare și mai eficiente.
Dincolo de plasmă și cancer
ADNc-ul poate fi colectat nu numai din plasmă, ci și din alte lichide, cum ar fi urina, unde este eficient pentru diagnosticarea cancerelor de vezică, rinichi sau prostată, dar și a cancerelor non-urologice.
La pacienții cu o tumoare pe creier, aceasta poate fi detectată în lichidul cefalorahidian – care înconjoară creierul și măduva spinării. Aici ADNc-ul este prezent în cantități mai mari decât în sânge, însă recoltarea este complexă și necesită o puncție în spate (între două vertebre).
Nu în ultimul rând, aceste molecule prețioase sunt utile și în alte situații. Ele și-au dovedit eficacitatea în screening-ul efectuat în timpul sarcinii pentru trisomia 21. ADNc-ul fătului poate fi colectat din sângele matern, fără a fi deci nevoie de o amniocenteză – această puncție de lichid amniotic invazivă pentru făt și temută de viitoarele mame.
