Mările și oceanele sunt tot mai afectate de poluare, în special din cauza cantității mari de deșeuri din plastic. Plasticul este întâlnit în special sub forma PET-urilor și pungilor, care plutesc în apele mărilor și oceanelor și constituie până la 80% din totalul deșeurilor marine în anumite zone.
MAREA INSULĂ DE GUNOI DIN PACIFIC CREȘTE EXPONENȚIAL
Potrivit celor mai recente observații științifice, Marea Insulă de Gunoi din Pacific, situată între California și Hawaii, se întinde acum pe o suprafață de trei ori mai mare ca cea Franței. 1,8 trilioane de bucăți de plastic o compun, cântărind nu mai puțin de 79 de tone.
Descoperită acum mai bine de 20 de ani, în 1997, această imensă pată de gunoi a fost deja descrisă și studiată. Noile observații vin însă să contrazică estimările de până acum privind masa de plastic acumulată: aceasta ar fi de patru până la 16 ori mai mare decât se credea! Cauzele existenței acestui „sinistru continent al secolului XXI”: curenții oceanici și mai ales neglijență umană față de mediul înconjurător.
Acest „Garbage Patch” nu e practic o insulă și nici o groapă de gunoi, ci o suprafață uriașă de apă pe care plutește un volum la fel de uriaș de plastic, concentrat mai ales spre centrul acestei suprafețe. Deșeurile variază în dimensiune de la mici bucățele abia vizibile, la plase de pescuit enorme, care constituie circa 46% din totalul materialelor acumulate în acest loc.
Toate aceste cifre provin dintr-un foarte recent studiu întreprins de Ocean Cleanup Foundation, căreia i s-au alăturat cercetători de la diverse instituții din Noua Zeelandă, Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Germania și Danemarca, publicat la sfârșitul lunii martie a.c. în revista Scientific Reports.
Cercetătorii au descoperit că în vreme ce cantitatea de plastic din interiorul acestei „insule” crește, suprafața ei a rămas aceeași. Deșeurile provin în special de la țările cu ieșire la Oceanul Pacific, dar nu în totalitate căci în ziua de azi plasticul poate călători de-a lungul și de-a latul întregii suprafețe oceanice, existând chiar și în apele Oceanului Arctic, într-o zonă în care foarte puțini oameni trăiesc. Parte din aceste deșeuri provin și de la devastatorul tsunami din 2011 ce a lovit Japonia.
Ce face ca gunoiul să se acumuleze în această zonă specifică? Explicația stă în curenții oceanici care îl aduc în acest loc, unde rămâne datorită faptului că acești curenți oceanici devin foarte slabi.
PLASTIC ÎN APĂ, PLASTIC ÎN VIETĂȚILE MARINE, PLASTIC ÎN NOI
Există un consens înfricoșător în rândul experților: cantitatea de plastic ce se acumulează în Insula de Gunoi a Pacificului este mult mai mică față de cea care intră în oceane. Considerând cât de mult plastic este aruncat, cercetătorii se așteptau ca volumul deșeurilor din Garbage Patch să fie mult mai mare. Unde este deci tot acest plastic aruncat care nu-și găsește drum la suprafața apei? Pe fundul oceanului sau în adâncuri, în pești și alte animale marine și în cele din urmă în… noi.
Alimentația umană este deja afectată, cu consecințe asupra sănătății dificil încă de precizat. Știm însă că plasticul este periculos din mai multe motive. Toxicitatea directă provine din substanțe precum plumb, cadmiu și mercur, care se găsesc în cei mai mulți pești oceanici. Substanța cunoscută ca DEHP (diethylhexyl phthalate) care intră în compoziția anumitor plastice este considerată carcinogenă. BPA (bisphenol-A) este recunoscut ca o substanță ce interferează cu funcțiile hormonale umane. Alte toxine din plastic sunt legate în mod direct de cancere, malformații congenitale, probleme ale sistemului imunitar și probleme de dezvoltare la copii.
Vedem deci cum Marea Insulă de Gunoi nu este altceva decât cel mai vizibil simptom al unei uriașe probleme care afectează mediul înconjurător și oamenii de-o potrivă.
PLASTICUL ȘI VIETĂȚILE MARINE
Multe păsări și țestoase de mare confundă pungile de plastic cu meduze și își pierd viața deoarece încearcă să le mănânce sau se prind în ele, nu se mai pot elibera și se sufocă. Se estimează că anual peste 100,000 de păsări și țestoase mor în acest fel. Un studiu realizat cu câțiva ani în urmă a relevat faptul că 95% dintre pescărușii din zona Mării Nordului aveau bucăți de plastic în stomac.
Plasticul se degradează în bucăți mai mici înainte de a ajunge înapoi în mediu și de a fi consumat de organismele mai mici. Astfel, el ajunge până la cele mai joase niveluri ale lanțului trofic marin.
Însă nu doar vietățile mai mici și fragile sunt victime ale poluării apei. Cele mai mici particule de plastic din apă pot afecta cele mai impunătoare vietăți ale oceanului, ca balenele și rechinii care trăiesc și înghit ape poluate cu particule minuscule, invizibile pentru ochiul uman, de plastic, care plutesc în oceanele lumii.
OPT MILIOANE DE TONE DE PLASTIC ANUAL INTRĂ ÎN OCEANE
În 2014 aflam că datorită nouă, oamenilor, în apa oceanelor se află cel puțin 5 trilioane de bucăți plutitoare de plastic. Cam 700 de bucăți de fiecare persoană de pe suprafața Pământului, pentru un total aproximativ de 250,000 de tone de plastic.
Un an mai târziu, aceste date s-au dovedit a fi îngrozitor de subapreciate: analizând 192 de țări de coastă a căror populație atinge totalul de 6,4 miliarde de oameni, un grup de cercetători de la University of Georgia, SUA, au ajuns la concluzia (publicată în revista Science) că între 4.8 și 11.7 milioane de tone de plastic sunt deversate anual în oceane, cu o medie deci de circa 8 milioane de tone.
Cum este posibil ca așa o cantitate imensă de plastic să ajungă în apa mărilor și oceanelor? Datorită unei masive și globale probleme de gestionare a deșeurilor. Țările cu cele mai mari probleme în acest sens sunt țări în curs de dezvoltare – China, Indonezia, Filipine, Vietnam – țări unde infrastructura de gestionare a deșeurilor este complet depășită de explozia de populație, mai ales în regiunile costale.
SOLUȚII?
Asociații, fundații, universități, institute de cercetare și guverne – toată lumea pare a fi de acord că ceva trebuie făcut. În decembrie 2017, aproape 200 de națiuni au semnat o rezoluție ONU pentru a elimina poluarea cu plastic a oceanelor. Problema e că utilizând metode convenționale – vapoare și fileuri – pentru a curăța doar Marea Insulă de Gunoi din Pacific, nu întreaga cantitate de plastic din oceane, ne-ar lua mii de ani și zeci de miliarde de dolari. Există însă tot felul de proiecte de curățare, mai ieftine și mai rapide (unul dintre ele poate fi studiat pe site-ul fundației Ocean Cleanup), ba chiar se vorbește de bacterii sau omizi devoratoare de plastic ce ar putea salva planeta.
Să sperăm că măcar una din aceste soluții va da roade cât de curând căci previziunile sunt sumbre. Cu o populație din ce în ce mai mare, un consum din ce în ce mai frenetic și o producție de deșeuri scăpată de sub control, se estimează ca în doar câteva decenii de acum încolo, în 2050, va fi mai mult plastic (cel puțin 937 milioane de tone) decât pești (895 milioane de tone) în oceanul planetar.
