Când mă gândesc la libertate nu pot să nu mă gândesc la libertatea de a crede sau de a nu crede într-un sistem religios. Sărbătorind Paştele sau Pesach-ul ne înscriem într-un ritual care rememorează fie revenirea evreului Isus Christos din moarte, fie exodul evreilor după sclavia din Egipt. Există un loc de la care, suficient de departe de ambele religii, pot vedea punctul comun al renaşterii şi sincronizarea lui cu mişcarea Pământului în jurul Soarelui, coincidenţa cu izbucnirea ierbii, cu criza de împerechere a păsărilor și cu dilatarea nărilor adolescenților.
Ce vă pot eu spune nou în aceste împrejurări, pe care le ştiţi prea bine şi nu trebuie să le adaug încă o descriere patetică şi lipsită de originalitate? (Dacă aş apuca pe această cale). Nimic, dar pot vorbi despre propriile preocupări, având la îndemână acest canal care îmi aduce gândurile sub ochii dvs. (Uneori îmi imaginez că am o chemare pentru a ţine discursuri motivaţionale).
Aşa se face că, în preajma Învierii, pentru câteva momente, vă invit să vă gândiţi la multiplele forme de moarte care ne înconjoară ca să încercăm să le înţelegem în complexitatea lor, parte a devenirii noastre. Evident, nu este vorba doar de moartea fizică, de dispariția unei ființe, cât mai ales de uitare, de ruperea unor relaţii, de indiferenţa care urmează dezamăgirilor repetate, de punerea unor etichete definitive unor oameni, de tot ce ţine de alimentarea unor punţi de legătură cu interes şi deschidere versus dezinteres şi opacitate.
Ca viaţa să fie şi mai complicată, privind strict din universul propriu, toţi avem convingerea că acţionăm cu bună credinţă şi aceasta ne şi îndrituieşte să procedăm cum procedăm. De altfel, prin această programare pentru competiţie, natura se şi asigură de continuitatea vieţii.
Cred că vreau să spun un lucru simplu, şi anume că nu a venit primăvara doar pentru iepuri ci şi pentru vulpi, nu doar pentru păstrăvi ci şi pentru pescari, nu doar pentru râme ci şi pentru găini, nu doar pentru găini ci şi pentru gravida care pofteşte o supă de găină. În tot acest avânt către renaştere, reînviere, reînnoire, este totuşi şi timp pentru decizii bune, luate cât mai departe de presiunea mirosului de iarbă proaspătă sau chiar a societăţii care merge târându-se după legile ei arhaice şi religiile ei ipocrite.
Deciziile bune vor face diferenţa dintre cei care vor continua să mai mănânce şi cei care vor fi mâncaţi.
Doresc tuturor cititorilor să facă parte din prima categorie!
