Postul intermitent și posibilele sale efecte asupra sănătății reprezintă un subiect de cercetare în plină expansiune la ora actuală. Ce este postul intermitent, ce spun studiile și cui i se adresează?

În ultimii ani, din ce în ce mai mulți cercetători s-au aplecat asupra postului și potențialelor sale beneficii pentru sănătate. Majoritatea acestor studii au fost conduse pe animale, însă numărul celor cu subiecți umani este în creștere. Potrivit US National Library of Medicine, din 2005 peste 3.000 de studii clinice pe oameni au fost întreprinse. Scopul lor: testarea efectului terapeutic al postului intermitent, de la slăbit, la inflamație, sistem imunitar, colesterol, sensibilitate la insulină, menținerea funcțiilor cognitive, eficacitate a medicamentelor pentru cancer etc.

Postul care suscită cel mai mare interes este postul numit intermitent, i.e. de scurtă durată și repetat.

CE ESTE POSTUL INTERMITENT?
Probabil că sunteți familiari cu noțiunea de post, pe filieră religioasă. În diverse forme, postul este o practică prezentă în mai toate religiile lumii, ca metodă de purificare spirituală și fizică prin abstinență alimentară. Islamul, de pildă, are Ramadamul, luna în care musulmanii se abțin de la mâncare și apă din zori și până la apus; budiştii consideră că postul este un mijloc de a exersare a capacității de autocontrol şi de abţinere de la mâncare după masa de prânz; creştinii privesc posturile alimentare ca pe o modalitate de a se apropia de divinitate și de întărire a organismului în fața tentațiilor. Știm deci de obiceiul de a renunța la carne și la alte produse de origine animală în zilele de miercuri și vineri și în perioadele de dinaintea marilor sărbători religioase creștine sau de tradiția „postului negru” – abstinența alimentară totală de la răsăritul până la apusul soarelui – practicată în mod special în vinerea de dinaintea Paștelui.

Din punct de vedere medical, noțiunea de post intermitent (intermittent fasting) se referă la o strategie de organizare a meselor de peste zi, mai precis la perioadele de abstinență voluntară de la mâncare și băuturi. Există mai multe feluri de a practica postul intermitent:

Repausul alimentar total între 16 și 20 de ore, ceea ce înseamnă că putem mânca doar într-un interval de 8 până la 4 ore pe zi. Este, probabil, cea mai populară formă de post intermitent, majoritatea adepților practicând metoda 16:8 – 16 ore de repaus alimentar, în care intră și orele de somn de peste noapte, și 8 ore în care putem mânca. De exemplu, dacă ultima masă din zi este la ora 8 seara, prima masă a doua zi nu trebuie să fie înainte de 12. Acest tip de post intermitent (time-restricted feeding) poate fi practicat în fiecare zi sau doar în anumite zile din săptămână.

Consumul de alimente mult redus în unele zile sau metoda 5:2, popularizată în cartea The Fast Diet a jurnalistului britanic Michael Mosley, apărută în 2013. Acest tip de post intermitent presupune consumul a 20-25% din necesarul de calorii zilnice (400-500 pentru o femeie, 500-600 pentru un bărbat) timp de 2 zile, non-consecutive, și o alimentație normală, fără excese însă, în celelalte 5 zile.

■ Zile de repaus alimentar total. Acest tip de regim alimentar presupune o zi sau două de post în care nu se consumă alimente sau băuturi care conțin calorii, alternând cu zile în care alimentele și băuturile sunt consumate în mod normal. Aceasta este o formă mai intensă a postului intermitent 5:2.

În perioadele de post pot fi consumate băuturi sărace în calorii – apă, ceai sau cafea neîndulcite, iar în celelalte zile sau ore din zi se consumă cantitatea de calorii recomandată.

CUM FUNCȚIONEAZĂ?
Glucoza este principala sursă de energie a organismului nostru. Cea mai importantă rezervă de glucoză se găsește sub formă de glicogen, în mușchi și mai ales în ficat. De fiecare dată când mâncăm, glicogenul se regenerează. Când este lipsit de hrană (glucoză), organismul începe să folosească depozitele de glicogen din ficat și din celulele musculare, convertindu-le în glucoză. Această energie înmagazinată sub formă de glicogen în ficat și mușchi, se epuizează în circa 10-12 ore. Dacă postul continuă, mecanismele de adaptare ale organismului recurg la utilizarea treptată a lipidelor (grăsimilor) stocate în organism. Grăsimile sunt dirijate spre ficat, care le transformă în corpi ketonici sau ketone (molecule rezultate din oxidarea în exces a acizilor graşi). Aceste ketone reprezintă o sursă majoră de energie pentru celule, în special pentru cele nervoase și musculare.

Mai pe scurt, atunci când mâncăm corpul nu are nevoie să recurgă la rezervele de grăsime, întrucât primește suficientă energie din alimentele ingerate. La 10-12 ore de la ultima masă începe așa-zisa perioadă de „înfometare”, când nivelul de glucide este scăzut iar lipidele sunt folosite ca sursă de energie. Prin urmare, în perioadele de post intermitent corpul arde grăsimile stocate într-un mod mai eficient, fără modificarea cantității de alimente consumate sau a mișcării făcute.

POTENȚIALE BENEFICII
Studiile întreprinse până acum indică multiple potențiale beneficii ale postului intermitent:
■ Pierderea în greutate și reducerea procentului de grăsime corporală.
■ Normalizarea sensibilității la leptină și a nivelului grelinei, hormon supranumit „al foamei”.
■ Creșterea sensibilității la insulină, ceea ce ajută la stabilizarea glicemiei și reduce riscul de diabet. Insulina este un hormon secretat de pancreas implicat în convertirea alimentelor consumate în energie utilizabilă. Ea scade concentrația glucozei (zahărului) în sânge, transportând-o în celule care o folosesc pe post de energie. Insulina reprezintă şi principalul hormon de stocare a energiei din corp. Ea le spune celulelor să stocheze energia, sub formă de glicogen sau de grăsime.
■ Îmbunătățirea simptomelor pacienților astmatici și reducerea inflamației.
■ Reducerea efectelor adverse ale chimioterapiei și, prin urmare, îmbunătățirea șanselor de recuperare a pacientului.
■ Reducerea stresului oxidativ și prevenirea deteriorării celulare. Stresul oxidativ este un proces agresiv și accelerat de oxidare, un dezechilibru între cantitatea de oxigen reactiv ce se produce în organism și capacitatea acestuia de a-l elimina. Stresul oxidativ este declanșat de radicalii liberi, acele molecule care deteriorează proteinele, lipidele și lanțul de ADN la nivel celular. Stresul oxidativ stă la baza îmbătrânirii premature a organismului și a apariției bolilor.
■ Reducerea riscului de boli degenerative ale sistemului nervos, protejând creierul de acțiunea unor toxine ce induc același tip de deteriorare celulară ce apare pe măsura înaintării în vârstă.
■ Reglarea tensiunii arteriale.
■ Reducerea nivelului de colesterol LDL și de trigliceride. Colesterolul LDL (lipoproteine cu densitate mică sau colesterol rău) este cel care se acumulează în artere (ateroscleroză) și îngreunează circulația sanguină; trigliceridele sunt un tip de lipide (grăsimi) existente în fluxul sanguin ce stochează caloriile nefolosite. Un nivel ridicat de trigliceride poate contribui la întărirea pereților arterelor, ceea ce conduce la un risc sporit de atac cerebral, infarct cardiac și boli de inimă.

UN SUBIECT DE EXPLORAT
În ciuda rezultatelor promițătoare obținute în diverse studii, numeroase întrebări persistă. Pentru a menține efectele beneficii ce îi sunt asociate – în primul rând scăderea în greutate – postul intermitent trebuie practicat pe termen lung sau chiar pentru toată viața. E posibil acest lucru din punct de vedere fiziologic și psihologic? La ora actuală nu există date privind impactul postului intermitent pe termen lung, la oameni. Toate studiile întreprinse – și rezultatele lor promițătoare – au fost pe termen scurt. Dincolo de un an, cercetătorii nu au date. De aici, alte întrebări: Câte persoane vor fi capabile să se țină de o astfel de strategie alimentară ca tratament? Și ce tip de post mai exact?

La fel de puțin explorat este și efectul postului asupra mecanismelor compensatorii, care se manifestă la toate persoanele ce urmează un regim. Creierul uman este structurat de așa natură încât pierderea în greutate să fie dificilă iar revenirea la greutatea anterioară facilă. Există studii care arată că persoanele care își restricționează caloriile (maxim 700 pe zi) timp de 6 săptămâni, prezintă o creștere a hormonilor apetitului chiar și un an mai târziu.

În prezent, un studiu foarte interesant este condus de dr. Mark Mattson, șeful laboratorului de științe neurologice de la National Institute of Aging, un centru de cercetare american care ține de National Institutes of Health, el însuși un practicant de peste un deceniu al postului intermitent. Dr. Mattson conduce un studiu clinic pentru a vedea impactul postului intermitent la nivelul funcțiilor cognitive pe pacienți cu vârste cuprinse între 55 și 77 de ani, obezi, rezistenți la insulină și deci mai susceptibili de a suferi de tulburări cognitive.

Un alt studiu, chiar aici în Quebec, este în pregătire la Institutul de cardiologie din Montreal, tot pe subiecți obezi, pentru a evalua efectele postului intermitent asupra principalilor factori metabolici și funcțiilor cognitive.

MEDICII SUNT RETICENȚI ÎN A-L RECOMANDA
Unul din foarte puținii doctori din Canada și din lume care utilizează postul ca tratament medical este dr. Jason Fung. Afecțiunile astfel tratate sunt obezitatea și diabetul de tip II. Dr. Fung este nefrolog (nefrologia este o ramură a medicinei interne care se ocupă cu studiul funcției rinichilor și a bolilor de rinichi) la Toronto, fondatorul programului Intensive Dietary Management (IDM) și autorul cărții „The Complete Guide To Fasting”.

Care este legătura între rinichi, diabet de tip II și obezitate? Ei bine, diabetul de tip II este principala cauză de insuficiență renală. Deși opinia cea mai răspândită e că diabetul este o afecțiune cronică și progresivă, dr. Fung este de părere că ea poate fi reversibilă prin scădere în greutate. El privilegiază postul ca metodă de a pierde kilogramele în plus deoarece este o metodă utilizată de mii de ani.

În ultimii 5 ani, de când cinica IDM fondată de dr. Fung există, mii de pacienți au fost tratați cu această terapie a postului intermitent, ca și cum ar fi vorba de un medicament. Este însă o metodă dificilă pentru pacient, inclusiv datorită anturajului, și de aceea rezultatele sunt mixte. Unii dintre pacienți nu pot menține postul intermitent pentru mult timp și recâștigă kilogramele pierdute. Alții reușesc să inverseze diagnosticul de diabet de tip II și să nu mai aibă nevoie de medicamente.

Și totuși, dr. Jason Fung este un caz rar. Faptul că numărul studiilor întreprinse pe oameni este încă restrâns și că nu dispunem de date privind efectele pe termen lung constituie principalele motive pentru care medicii sunt reticenți, ce puțin deocamdată, în ceea ce privește utilizarea postului ca mijloc terapeutic.

Se adaugă și faptul că postul intermitent dărâmă mitul meselor multe, mici și dese, popular printre nutriționiști și medici pe motivul că accelerează metabolismul. El combate practic stilul clasic occidental de alimentație cu 3 mese și 2 gustări pe zi. În plus, postul intermitent este contrar unei filozofii nutriționale în vogă acum, cea a mâncatului intuitiv, care spune să ne ascultăm semnale de foame și sațietate fără să ne impunem reguli externe ca număr de calorii, alimente interzise etc.

CONTRAINDICAȚII
Indiferent de cantitatea de date științifice disponibile în prezent, un lucru este sigur: postul intermitent nu este pentru oricine, oricum. Persoanele care iau medicamente pentru diabet sau hipertensiune trebuie neapărat să aibă o supraveghere medicală dacă vor să încerce postul intermitent, deoarece acesta poate să scadă rapid glicemia sau tensiunea. De asemenea, postul intermitent fără supraveghere medicală nu este indicat pentru persoanele a căror dietă se bazează pe produse procesate și rafinate, bogate în zahăr, întrucât perioadele de abstinență alimentară pot duce la variații foarte mari ale nivelului de glucoză din sânge, cauzând efecte nedorite.

Pentru copii, persoane în vârstă cu sănătate fragilă, persoane cu tulburări de alimentație (eating disorders), femei însărcinate sau care alăptează postul intermitent este contraindicat.

Acest articol a fost revizuit de dr. Alexandru Nicolescu-Zinca, șef la Clinique Réseau Diamant.