Cu toţii avem câteodată zile când părul nu stă în niciun fel, orice am face. Există însă anumite probleme ale podoabei capilare care sunt mai mult decât o chestiune de vanitate, având de-a face cu starea generală de sănătate a organismului. Părul, ca parte a corpului nostru, reflectă schimbări interne precum boală, nutriţie neadecvată sau stres.
Căderea părului
E normal să ne cadă părul şi, în medie, un om sănătos pierde până la 100 de fire pe zi; dar, dacă rivalizaţi cu un golden retriever la cantitatea de fire pierdute, ceva nu e în regulă. Numită și alopecie, căderea părului poate fi rezultatul eredității sau al îmbătrânirii, dar și al unor carențe, afecțiuni medicale, medicamente sau modificări hormonale.
Hormonii, cum ar fi nivelurile anormale de androgeni (hormoni masculini produși în mod normal atât de bărbați, cât și de femei) reprezintă unul din cei mai importanţi factori ce pot influența căderea părului. Este vorba de alopecia androgenică, ale cărei manifestări diferă în funcție de sex. La femei se observă o diminuare generalizată a volumului, fiind afectat în principal vârful capului, dar nu și linia frontală, așa cum se întâmplă la bărbați, pentru care alopecia androgenică reprezintă cea mai frecventă formă de cădere a părului. Se estimează că la vârsta de 50 de ani, între 30-50% dintre bărbați sunt afectați.
La femei, în premenopauză această afecțiune se asociază deseori cu tulburări menstruale (amenoree, oligomenoree), cu sindromul ovarelor polichistice și acnee. Post-menopauză, ea este mai frecventă și este legată de o producție scăzută de estrogen și progesteron.
Există tratamente pentru alopecia androgenică, însă eficiența acestora este influențată de momentul stabilirii diagnosticului.
Boala tiroidiană, lupusul, diabetul, anemia feriprivă pot, la rândul lor, provoca căderea părului. De cele mai multe ori, atunci când afecțiunea de bază este tratată, părul va reveni la normal, cu excepția cazurilor în care se formează un țesut cicatricial, ca în unele forme de lupus, lichen plan (tot o boală autoimună ca și lupusul) sau tulburări foliculare.
O dietă cu conținut scăzut de proteine sau cu restricții severe la nivel de calorii poate duce, de asemenea, la căderea temporară a părului.
Stresul este o altă cauză. Căderea părului se numește în acest caz telogen effluvium și afectează persoanele, în special femeile, care au suferit un stres sever. Stresul poate fi psihic – decesul unei persoane dragi, divorț, înrăutățirea situației financiare etc., sau fizic – boală (mai ales cu febră), spitalizare, operație, naștere. COVID-19 este una din bolile asociate cu acest tip de cădere a părului. Alte cauze pot fi stoparea pilulelor contraceptive sau luarea anumitor medicamente (beta-blocantele, medicamentele pentru depresie, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene etc.).
La telogen effluvium căderea este rapidă, excesivă (chiar până la 300 de fire pe zi), însă din fericire, în vasta majoritate a cazurilor, temporară. Apare la două, trei luni după perioada de stres sau evenimentul traumatizant și în 95% din cazuri dispare în mai puțin de șase luni. Dacă durează mai mult de șase luni, este vorba de un telogen effluvium cronic, care ar putea să nu aibă o cauză clară. Nu cauzează o pierdere totală a părului, însă părul se rărește substanțial.
Căderea părului poate așadar avea multiple cauze. De aceea este esențial ca atunci când ne confruntăm cu o astfel de problemă să consultăm cât mai rapid un medic dermatolog.
Părul uscat şi casant
Părul este format din proteine. Lipsa sau insuficienţa lor în alimentaţie face ca firele să fie mai puţin rezistente, rupându-se deci mai uşor. De asemenea, aceeaşi acizi graşi omega-3 (EPA şi DHA) care promovează sănătatea inimii, dau şi strălucire părului. Deci, dacă acesta este lipsit de vitalitate, incorporaţi în alimentaţie surse de acizi graşi omega-3. Heringul, somonul, tonul, creveţii au în general un conţinut ridicat de EPA. Putem apela și la seminţele şi uleiul de in, bogate în acid alfa-linolenic, care poate fi convertit în organism în EPA şi DHA.
De notat că părul fragil ar putea fi semn al instalării sindromului Cushing, o tulburare caracterizată de o acumulare mare de cortizol, principalul hormon de stres al organismului. Tensiunea arterială crescută, oboseala și disconfortul resimțit la spate sunt alte semne de sindrom Cushing.
Mătreața
Un mit des auzit este că mătreața este mai abundentă iarna datorită faptului că pielea capului este mai uscată. Nu este adevărat, deoarece mătreaţa este cauzată de o ciupercă, nu de uscăciunea pielii. Ea se poate face pe tot parcursul anului, însă iarna, datorită hainelor mai închise pe care le purtăm, devine mai vizibilă. În plus, umiditatea scăzută face ca mătreaţa să se desprindă mai uşor de pe pielea capului. Soluţia: spălarea părului de cel puţin trei ori pe săptămână cu un şampon antimătreaţă, antifungic și anctibacterian.