La 31 martie a.c., România va intra în spațiul Schengen pe cale aeriană și maritimă, urmând ca discuțiile să continue în cursul anului și pentru frontierele terestre. Ce este Schengen, ce țări fac parte, care sunt avantajele acestui spațiu și cum sunt protejate frontierele sale externe?
Spațiul Schengen permite unui număr de peste 400 de milioane de persoane să călătorească liber între țările membre fără a trece prin controale la frontieră, după cum se arată într-un material publicat de Consiliul European și Consiliul UE.
Ce este Schengen?
Spațiul Schengen este una dintre cele mai importante realizări ale proiectului european. Acesta a început în 1985 ca un proiect interguvernamental între cinci țări ale UE – Franța, Germania, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg – și s-a extins treptat pentru a deveni cel mai mare spațiu de liberă circulație din lume.
Apartenența la un spațiu fără controale la frontierele interne înseamnă că țările:
● nu efectuează verificări la frontierele lor interne, cu excepția cazurilor unor amenințări specifice;
● efectuează controale armonizate la frontierele lor externe, pe baza unor criterii clar definite.
Setul de norme care reglementează spațiul Schengen se numește Codul frontierelor Schengen.
Ce țări fac parte din spațiul Schengen?
În prezent, spațiul Schengen acoperă peste 4 milioane de kilometri pătrați, cu o populație de aproape 420 de milioane de persoane, și include 27 de țări:
● 23 dintre cele 27 de state membre ale UE;
● toate statele membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția).
La 1 ianuarie 2023, Croația a devenit cea de a 27-a țară membră cu drepturi depline a spațiului Schengen. La 30 decembrie 2023, Consiliul a convenit să elimine controalele la frontierele aeriene și maritime interne cu Bulgaria și România. Ulterior va fi adoptată o altă decizie pentru a elimina controalele la frontierele terestre. Controalele la frontierele interne cu Cipru nu au fost încă eliminate, iar Irlanda nu face parte din spațiul Schengen.
Care sunt avantajele spațiului Schengen?
Spațiul Schengen permite unui număr de peste 400 de milioane de persoane să călătorească liber între țările membre fără a trece prin controale la frontieră.
În fiecare zi, aproximativ 3,5 milioane de persoane trec frontierele interne pentru a munci sau a studia sau pentru a-și vizita familia și prietenii, iar aproape 1,7 milioane de persoane locuiesc într-o țară Schengen și lucrează în alta.
Se estimează că europenii efectuează anual 1,25 miliarde de călătorii în interiorul spațiului Schengen, ceea ce aduce de asemenea beneficii considerabile turismului și sectorului cultural.
Spațiul Schengen aduce beneficii economice semnificative tuturor cetățenilor și întreprinderilor din statele participante. Acesta este menit a fi piatra de temelie a Uniunii Europene și a pieței unice în ansamblu.
Potrivit Consiliului Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii, aderarea României la spaţiul Schengen aerian şi maritim este un pas foarte important pentru mediul de afaceri şi pentru IMM-uri, care va facilita comerţul prin scăderea costurilor de transport pentru mărfurile şi bunurile româneşti la export.
Resortisanții țărilor din afara UE pot beneficia de spațiul Schengen?
Resortisanții țărilor din afara UE care locuiesc în UE sau care vizitează UE în calitate de turiști, de participanți la schimburi de studenți sau în scopuri profesionale pot, de asemenea, să călătorească dintr-o țară Schengen în alta fără a trece prin controale la frontieră.
Pentru călătorii care tranzitează spațiul Schengen sau intenționează să rămână într-o țară Schengen pentru o perioadă scurtă de timp, UE a stabilit norme comune privind vizele.
Este necesară o politică comună a UE în domeniul vizelor pentru funcționarea eficace a spațiului Schengen fără frontiere, întrucât facilitează intrarea vizitatorilor în UE și, în același timp, sporește securitatea internă.
Cum aderă o țară la spațiul Schengen?
Țările care doresc să adere la spațiul Schengen trebuie să îndeplinească o listă de condiții prealabile. Ele trebuie:
● să aplice setul comun de norme Schengen (așa-numitul „acquis Schengen”), de exemplu în ceea ce privește controalele la frontieră, eliberarea vizelor, cooperarea polițienească și protecția datelor cu caracter personal
● să își asume responsabilitatea pentru controlul frontierelor externe în numele altor țări din spațiul Schengen și pentru eliberarea de vize Schengen uniforme
● să coopereze eficient cu autoritățile de aplicare a legii din alte țări Schengen, astfel încât să mențină un nivel ridicat de securitate după eliminarea controalelor la frontierele interne
● să se conecteze la Sistemul de informații Schengen (SIS) și să îl utilizeze.
Țările care doresc să adere la spațiul Schengen trebuie să facă obiectul unei serii de evaluări menite să stabilească dacă țările respective îndeplinesc condițiile necesare pentru aplicarea normelor Schengen.
După ce evaluarea confirmă că un stat membru este pregătit să adere la spațiul Schengen fără controale la frontierele interne, toți ceilalți membri ai spațiului Schengen trebuie să aprobe decizia în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Pot fi reintroduse controalele la frontieră în spațiul Schengen?
Mai multe țări din UE au decis să reintroducă controale la frontierele interne în perioada 2020-2022 în contextul pandemiei de COVID-19. Controalele au mai fost reintroduse și în alte circumstanțe, inclusiv în 2015, în urma atacurilor teroriste sau a creșterii fluxurilor de migrație în UE.
Reintroducerea controalelor la frontierele interne are loc numai ca o opțiune de ultimă instanță.
Cum sunt protejate frontierele externe ale spațiului Schengen?
UE și statele sale membre au stabilit măsuri concrete pentru garantarea securității Europei și consolidarea frontierelor externe ale UE.
Printre acestea se numără, de exemplu, crearea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) și dezvoltarea Sistemului de informații Schengen (SIS).
Autoritățile din întreaga UE utilizează SIS pentru a introduce sau consulta semnalări cu privire la persoane și obiecte căutate sau dispărute. Sistemul conține aproximativ 91 de milioane de semnalări și, în 2019, a fost consultat de peste 6,7 miliarde de ori de către autorități.
Sistemul de informații privind vizele (VIS), Sistemul de intrare/ieșire (EES) și Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS), instrumente menite să contribuie la combaterea criminalității și la securizarea frontierelor, sunt la ora actuală în curs de modernizare sau dezvoltare.
Principalele momente spre aderarea României la Schengen
Februarie 2000: Începe procesul de negociere a aderării României la Uniunea Europeană.
Noiembrie 2001: Guvernul României transmite Conferinței pentru Aderare România – Uniunea Europeană, Documentul de Poziție pe Capitolul 24 – Justiție și Afaceri Interne, care are ca anexă Planul de Acțiune Schengen.
Aprilie 2002: Are loc deschiderea negocierilor pentru Capitolul 24 – Justiție și Afaceri Interne.
Decembrie 2004: Încheierea negocierilor de aderare (închiderea Capitolului 24 – JAI). Este confirmat calendarul de aderare.
1 ianuarie 2007: La momentul aderării la UE, România îndeplinește „criteriile minimale” pentru aderarea la Schengen.
Octombrie 2007: România are în vedere aderarea la Spaţiul Schengen în 2011.
Septembrie 2008: Vizită de pre-evaluare în domeniul Sistemul Informatic Schengen/SIRENE. România confirmă obiectivul îndeplinirii până în 2011 a standardelor Schengen, domenii precum vizele, cooperarea polițienească, protecția datelor personale.
Octombrie 2009: Este adoptat raportul de evaluare în domeniul vizelor.
Decembrie 2009: Este adoptat raportul misiunii de evaluare în domeniul frontierelor maritime.
Mai 2010: Este adoptat raportul de evaluare în domeniul frontierelor aeriene.
Iulie 2010: Este aprobat raportul în domeniul frontierelor terestre.
Ianuarie 2011: Adoptarea raportului de evaluare Schengen a României în domeniul SIS/SIRENE (platforma de schimb de informații și alerte Schengen). România încheie cu succes procesul de evaluare Schengen.
Iunie 2011: Parlamentul European votează în favoarea aderării României la Schengen cu 487 voturi „pentru”, 77 „împotrivă” şi 22 de abțineri.
Octombrie 2011: România, prin ministrul de Interne, Constantin Traian Igaș, începe întâlnirile bilaterale pentru obținerea sprijinului statelor membre. Apar primele mențiuni (de către Franța, Finlanda, Olanda) ale condiției ca România să obțină și un Raport MCV pozitiv, ca urmare a evoluției în lupta anticorupție și reforma Justiției, chiar dacă MCV nu făcea parte din criteriile Schengen.
Octombrie / Decembrie 2012: Comisarul european pentru Afaceri Interne reafirmă că „nu există condiţii noi, România şi Bulgaria îndeplinesc toate criteriile” şi trebuie să adere cât mai repede la spațiul Schengen.
Octombrie 2015: Franța și Germania amână discuțiile despre aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen. Europa este copleșită de valul de migrație prin Mediterană și prin Balcani, după ce 1,3 milioane de oameni au bătut la porțile Europei cerând azil. Mai mult, un val de terorism în UE sperie mai multe țări, care instituie controale mai exigente la vămi. Astfel, UE intră într-o criză legată de securitate și migrație.
Septembrie 2017: Germania, Austria și Olanda se declară sceptice cu privire la aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen.
August 2018: România și Bulgaria devin parte din Sistemul de Informații Schengen. Sistemul permite României să transmită propriile semnalări despre cetățeni terți pe ale căror nume au fost emise alerte care le refuză intrarea sau șederea în UE.
Septembrie 2018: Premierul olandez Mark Rutte spune că îl îngrijorează statul de drept în România și că de aceea se împotrivește aderării țării la Schengen. El repetă același mesaj și în 2019.
Iulie 2021: Parlamentul European votează, în raportul său anual privind funcționarea Spațiului Schengen, rezoluția prin care cere aderarea României și Bulgariei.
Octombrie 2022: Parlamentul olandez votează împotriva aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen. Olandezii invocă corupția dar, după discuții extinse, acceptă că România îndeplinește condițiile necesare. Se opun în continuare însă Bulgariei.
Decembrie 2022: Austria se opune vehement aderării României la Spațiul Schengen, iar diplomația românească încearcă să remedieze situația, fără succes, înaintea Consiliului JAI din 8 decembrie. Pe 8 decembrie, Austria votează în Consiliul JAI împotriva aderării României, iar Olanda împotriva Bulgariei. României nu i s-a permis decuplarea de Bulgaria. România boicotează mai multe firme austriece, în încercarea de a pune presiune pe Guvernul de la Viena. Cancelarul austriac declară că nu va exista nicio extindere Schengen. Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, vizitează Bucureștiul. Ea declară că România și Bulgaria trebuie admise în Schengen în 2023.
Ianuarie 2023: Austria și Olanda își mențin pozițiile.
Martie 2023: Într-o vizită în Bulgaria, președintele Klaus Iohannis declară că tema extinderii Schengen și aceea a migrației ilegale sunt amestecate artificial. Austria invocase problemele de migrație ilegală cu care se confruntă aceasta, dar și problemele generale ale spațiul european de liberă circulație, pentru respingerea aderării României și Bulgariei la Schengen.
Aprilie 2023: În opoziția sa la aderarea României la Spațiul Schengen, ministrul de Interne austriac, Gerhand Karner, invocă faptul că 52 dintre traficanții de persoane arestați în anul precedent erau români. Karner vine în vizită oficială în România, dar nu își schimbă poziția.
Mai 2023: Comisia Europeană cere aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen în 2023.
Iulie 2023: Președinția spaniolă a Consiliului European pune aderarea României și Bulgariei la Schengen pe lista sa de priorități.
Septembrie 2023: Comisia Europeană închide oficial Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) pentru Bulgaria și România, după 16 ani. Președinta Comisiei Europene și președinta Parlamentului European au declarat că România și Bulgaria merită să adere la Schengen.
30 Decembrie 2023: Consiliul convine să elimine controalele la frontierele aeriene și maritime interne cu Bulgaria și România.
Sursa: Ministerul român de Interne.
Distincții importante
Consiliul European este instituția UE care definește orientările și prioritățile politice generale ale Uniunii Europene. Este format din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii, Președintele Comisiei Europene și Președintele Consiliului European. A fost înființat ca un organism informal în 1974 și a devenit o instituție oficială a UE în 2009, când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare.
Consiliul Uniunii Europene este un organism care, alături de Parlamentul European, formează legislativul Uniunii Europene. A fost înființat în 1992, prin Tratatul de la Maastricht. Mai este denumit și Consiliu de Miniștri sau Consiliu, deoarece este alcătuit din 27 de miniștri naționali (unul din fiecare stat). Componența sa exactă depinde de domeniile în discuție. De exemplu, atunci când se discută politici referitoare la agricultură, Consiliul este format din cei 27 de miniștri care au în portofoliu domeniul agriculturii.
Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. Spre deosebire deci de precedentele două instituții, Consiliul Europei este independent de Uniunea Europeană. A luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei. În total, Consiliul Europei numără 46 de membri, la care se adaugă o serie de state cu statut de observator.
