În ultimii 20 de ani, în România a crescut ponderea femeilor în structura populației ocupate și în funcțiile de conducere. Cu toate acestea România are printre cele mai mare diferențe între sexe în privința ratei de ocupare, potrivit Monitorului Social, un proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România.
Conform definiției internaționale, populația ocupată cuprinde toate persoanele care desfășoară o activitate economică sau socială, în scopul obținerii unor venituri sub formă de salariu, plată în natură sau alte beneficii: salariați, patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali. La recensământul populației și locuințelor din 2021, totalul populației ocupate din România era de 7.689.000 de persoane, în scădere cu 819.000 față de cea înregistrată la recensământul din 2011.
În intervalul dintre ultimele trei recensăminte ale populației (2002, 2011, 2021), structura pe genuri a populației ocupate a suferit transformări semnificative, în condițiile în care ponderea femeilor în totalul acesteia a rămas relativ constantă, înregistrând o ușoară tendință de creștere, de la 44% la 46%.
Participarea femeilor în structurile de conducere (membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalți conducători ai administrației, conducători și funcționari superiori) a crescut spectaculos, atât în sectorul public, cât și în cel privat: 34% în 2002, 40% în 2011, 48% în 2021. În prezent, ponderea femeilor în categoria structurilor de conducere o depășește pe cea din totalul populației ocupate. Mai mult decât atât, proporția persoanelor cu funcții de conducere este mai mare în rândul femeilor ocupate decât în rândul bărbaților (3,14% dintre femeile ocupate sunt în structurile de conducere, în timp ce în rândul bărbaților procentajul celor cu funcții de conducere este de 2,89%).
De asemenea, femeile sunt majoritare, și ponderea lor este în creștere, în categoria specialiștilor din diverse domenii de activitate: dacă în 2002 femeile reprezentau 51% din specialiști, în 2021 procentajul a ajuns la 60%.
România are printre cele mai mare diferențe între sexe în privința ratei de ocupare
Cu toate că structura pe genuri a populației ocupate se îmbunătățește, rata ocupării femeilor pe piața muncii (59,1% din totalul populației active) este mult mai mică decât a bărbaților (77,7%) și decât media ratei de ocupare a femeilor în UE (69,3% în 2022).
În majoritatea țărilor UE27, diferența dintre rata de ocupare a femeilor și rata de ocupare a bărbaților este în scădere, de la 13% diferență în 2009 până la 10% diferență în 2022, în special ca urmare a unei creșteri mai mari a ocupării femeilor. România este singurul stat al Uniunii Europene unde diferența de ocupare este în creștere față de anul de referință. Dacă în 2009, diferența de ocupare între femei și bărbați era de 17%, în anul 2022 această diferență a fost de 18%.
Diferența dintre rata de ocupare a femeilor și rata de ocupare a bărbaților, numită în limba engleză gender employment gap, este unul dintre indicatorii principali cu care se evaluează accesul pe piața muncii al femeilor și bărbaților. Într-o societate ideală, această diferență ar trebui să fie zero, cu rate de angajare ridicate atât pentru femei, cât și pentru bărbați, ce ar reflecta accesul egal la piața muncii indiferent de gen.
Rata de ocupare a bărbaților în Uniunea Europeană a crescut de la 74% în 2009 până la 80% în 2022, în timp ce rata de ocupare a femeilor din Uniunea Europeană a crescut de la 60,6% în 2009 până la 69,3% în 2022. Astfel, diferența între sexe în rata de ocupare a scăzut de la 13,4% în 2009 până la 10,7% în 2022 în statele UE27.
În România, rata de ocupare a bărbaților în 2009 era de 62,4%, iar în 2022 de 77,7%; în schimb, rata de ocupare a femeilor în România era de 45.2% în 2009 și doar de 59.1% în 2022. Aceste cifre arată că diferența între sexe în rata de ocupare în România a crescut de la 17,2% în 2009 până la 18,6% în 2022, România fiind singurul stat din UE27 în care diferența de sex în rata de ocupare a crescut în acest interval de timp
Creșterea ratei de ocupare într-o societate este crucială pentru dezvoltarea economică a acestei societăți, mai ales în cazul unor state în care rata de ocupare pornește de la un nivel foarte scăzut. Pe de altă parte, o diferență mare între sexe în rata de ocupare arată că unele societăți acordă mai puțin interes asigurării de oportunități egale pe piața muncii, atât pentru femei cât și pentru bărbați. Cercetările arată că o diferență mică între sexe în rata de ocupare este asociată cu societăți mai prospere, ce investesc semnificativ mai mult în servicii publice accesibile și de calitate.
