Poeta și scriitoarea Flavia Cosma, directoarea Festivalului de poezie de la Val-David, a inaugurat anul acesta o nouă activitate online cu scriitori și poeți de diverse origini și din diferite colțuri ale lumii.
Este vorba de o conferință desfășurată pe durata a două zile (8 și 9 ianuarie) intitulată „Speaking in tongues: Poets translating themselves”, care a fost posibilă grație sprijinului Ligii Poeților Canadieni.
Conferința a reunit 13 participanți: Flavia Cosma (autoare a numeroase volume de poezie, proză, literatură pentru copii și memorii de călătorie, traduse în mai multe limbi), Analia Daporta (traducătoare și scriitoare, Argentina), Andrey Gritsman (doctor, poet și eseist din New York, SUA, nominalizat de mai multe ori pentru premiul Pushcart, redactor șef al revistei literare newyorkeze în limba rusă Interpoezia), Bina Sarkar Ellias (poetă, scriitoare de SF, eseistă, grafic designer, editoare a revistei International Galery din India), Eva Halus (poetă, pictoriță și jurnalistă, cu studii în grafic design la Universitatea Concordia și în jurnalism la Universitatea de Montreal), Linda Morales Caballero (scriitoare, jurnalistă și profesoară stabilită la New York, SUA, recompensată cu premiului internațional Latino Books Awards pentru cartea sa „The Murmure of Things”, publicată în 2020), Jonathan Locke Hart (profesor titular la Universitatea Harvard, SUA și la Școala de Studii Lingistice și Traducere a Universității Shandong, China), Imene Chaabani Bennani (asistentă universitară, Universitatea Sousse, Tunisia, coordinatoare culturală a vieții universitare), Janine Pioger (poetă și traducătoare quebecheză din St-Eustache) John Mallete (poet, sindicalist militant pentru diferite organizații, inclusiv Federația Lucrătorilor din Quebec), Leilei Chen (profesoară de Engleză la Universitatea Jinan, China, care a primit o bursă de studii doctorale la Universitatea din Alberta în 2004 și care predă acum la această universitate), Rodica Albu (PhD, profesor emerit la Universitatea Al. Ioan Cuza din Iași, fondatoare a Centrului Interlingv de Studii Interculturale, autoare, editoare și traducătoare a numeroase volume de poezii și studii) și Luminița Suse (poetă și grafic designer din Ottawa).
Discuțiile s-au axat pe partajarea experiențelor personale în domeniul traducerilor, pe interlingvismul și interculturalismul asociate actului traducerii, dar și pe calitatea universală a limbajului poetic și a creației poetice în general. S-a discutat despre diverse tehnici, analizându-se traduceri multiple și din diferite epoci ale aceluiași poem, și despre arta traducerii ca pivot între diferite culturi ale globului și ca re-scriere și răspândire a poeziei.
Iată câteva comentarii:
„As a workshop leader I am eager to impart my experience in the realm of poetry, sharing ways of transcending geography, cultural and social boundaries, transposing poems from one continent to another, from one way of life to a foreign one, and jumping across languages barriers, in search of a common universal poetic expression, searching and finding a profound humanity in diversity (…) When a multitude of poets from various countries and languages get together in the obvious desire of communicating and sharing poetry, a very interesting and miraculous phenomena is taking place. They start speaking in tongues, allowing poetry to surpass the language barriers and the true feelings of pure freedom and enchantment pertaining specifically to poetry prevails. People find that they totally understand each other, above and beyond their differences.” – Flavia Cosma.
„In my opinion and in my experience, self-translation is not a direct translation, but a recreation of a poem in a different language, therefore recreating a text in a different cultural universe. It is especially pertinent to translation between Russian and English, since they are languages of totally different groups, nature and sound.
Moreover, I know from my own experience that one develops different personalities in each language, your native and acquired along with the new culture.
Thus, poetic creativity in such situation becomes not a direct translation of the text but condition of « poetic displacement » (A. Wanner, Penn State Univ.)”- Andrey Gritsman, vorbind despre poezie translingvă și traduceri interculturale.
„The poem I translated, Covid 19, by India’s respected and adored poet & lyricist Gulzar (b. 1934) – author, screenwriter, and film director, was written in Urdu, a language he grew up with and is most comfortable with.
Urdu is influenced by Arabic and Persian, as well as Turkish. It blossomed in North India around the 12th century and proliferated during the 14th and 15th centuries when poetry and literature was written in Urdu.
Being originally a Bengali, whose ancestors were from erstwhile East Bengal which is now Bangladesh, Urdu to me is a rather distant language although Hindi, which is close to Urdu is closer home. Yet, for me Urdu is a rich and captivating language, immersing you in its cadences.
If I had one wish that could be magically granted, it would be to have the magnificent gift of knowing all the languages & dialects in the world!” – Bina Sarkar Ellias, despre traducerea unui poem scris de un îndrăgit poet urdu.
„Each poet-translator temporarily appropriates the poem they’re translating, revealing it into another language, that might have different connotations, and might take a different form that struggles to keep intact the initial intentions of the original piece of work, its imagery, the melody of the original, etc., and in the best cases, it struggles to preserve the poetic language of that particular poem.” – Eva Halus, despre traducere în general.
„To me, a great challenge in translation is to be able to express the same emotions and ideas in the new language while keeping an internal rhythm. Preserving a similar rhyme though is even harder and most of the time it might prove impossible unless we would sacrifice meaning to rhyme, which I would not do. Culture also plays a big role at the moment of translating a poem and sometimes small adaptations (previous acceptance of the author) or footnotes are needed, though I try to avoid the later ones.” – Linda Morales Caballero despre păstrarea ritmului intern al unei poezii atunci când este tradusă într-o altă limbă.
„Love it first, translate it second (…)Translating others’ poetry has proven to me the necessity of ‘loving’ the poetry, admiring the text, surrendering to the beauty of the language, the diction, the rhythm, the metaphors, and the sounds. Admiring the poem will make the translator strive to preserve not only the meanings conveyed, but also the aesthetic value of the poem, and its effects. Its beauty should be kept intact and if possible, even magnified.” – Imene Chaabane Bennani.
Flavia Cosma a publicat 47 de cărţi de poezie, proză, literatură pentru copii și memorii de călătorie care au fost traduse în mai multe limbi. Creația sa literară a fost răsplătită de-a lungul timpului cu numeroase premii, dintre care amintim Premiul de Excelență la Festivalul Internațional Lucian Blaga (2009) și Medalia de Aur a Casei Poeților Peruvieni (Lima, 2010), unde Flavia Cosma este și membră de onoare. Ea este de asemenea membră a Uniunii Scriitorilor din România, The Writer’s Union of Canada, The Ontario Poetry Society, British Comparative Literature Association și Union Hispanoamericana de Escritores. Menționăm, de asemenea, că volumele sale de poezii „Leaves of a Diary” și „Thus Spoke the Sea” au fost acceptate ca material de studiu în programul de literatură al Universității din Toronto, în 2007-2008.
Flavia Cosma este directoarea Festivalului bianual al scriitorilor și artiștilor de la Val-David, localitate unde de altfel ea trăieşte și lucrează.
