Pneumonia este cea mai frecventă manifestare gravă a infecției cu virusul SARS-CoV-2.

SARS-CoV-2, virusul care provoacă boala COVID-19, intră în corp prin ochi, nas și gură – de aceea se recomandă să nu ne atingem fața cu mâinile nespălate. El infectează celulele atașându-se de o un proteină numită ACE2 (eng. Angiotensin converting enzyme 2), care joacă rolul de receptor și care se găsește din abundență în plămâni. Altfel spus, această enzimă servește virusului drept punct de intrare în celule. Așa cum știm, virușii nu se divid și nu se reproduc singuri și de aceea au nevoie să invadeze celulele unei gazde. Odată intrat într-o celulă din organismul nostru, SARS-CoV-2 preia controlul funcțiilor acesteia și se multiplică. În cursa sa prin organism, el lasă în urmă celule moarte, însă în același timp declanșează și o reacție imunitară.

Dacă sistemul imunitar nu reușește să-i stopeze progresia, virusul ajunge în plămâni. Reacția inflamatoare provoacă umflarea căilor respiratorii inferioare, făcând respirația dificilă (dispnee). Atunci când boala se agravează, acumularea reziduurilor de celule și a lichidului inflamator în alveolele pulmonare – acele săculețe aeriene, asemănătoare unor baloane minuscule, la nivelul cărora se efectuează schimbul gazos de oxigen și dioxid de carbon între organism și mediu – dăunează schimbul de gaze respiratorii. Aportul de oxigen este redus iar dioxidul de carbon se acumulează în sânge. Pneumonia poate apărea exact în aceste condiții: inflamație, combinată cu deteriorarea fluxului de oxigen, care face ca plămânii să se umple de lichid, puroi și celule moarte. Pneumonia la rândul ei poate duce la sindromul de depresie respiratorie acută (Acute respiratory distress syndrome, ARDS), moment în care bolnavul poate respira doar cu ajutorul unui ventilator. Ventilatoarele permit îmbunătățirea schimbului de gaze și a mecanicii pulmonare, însă dacă alveolele sunt foarte obturate decesul poate surveni.

Unii dintre pacienții vindecați rămân cu o capacitate pulmonară redusă, care poate ajunge până la 20-30%. În timp, cu ajutorul exercițiilor cardiovasculare, aceasta s-ar putea recupera. Deși este prea devreme pentru a determina care sunt efectele pe termen lung ale bolii, este posibil ca unii pacienți care s-au confruntat cu o infecție severă și un sindrom de depresie respiratorie acută să rămână cu sechele. Aceasta datorită faptului că ARDS poate duce la fibroză pulmonară (țesutul pulmonar afectat și cicatrizat devine rigid), care poate fi ireversibilă.

În unele cazuri, coronavirusul poate provoca o reacție disproporționată a sistemului imunitar numită „șoc citokin” sau „furtună de citokine”. Din motive care nu sunt pe deplin înțelese încă, unele persoane – în special vârstnicii și care suferă și de alte boli – pot avea sisteme imunitare disfuncționale ce nu reușesc să controleze răspunsul imunitar la anumiți patogeni. Acest lucru poate declanșa o supraproducție de celule imunitare care inundă plămânii, umplându-i de lichid și accentuând și mai mult dificultățile de respirație. În plus, în timpul unui șoc citokin sistemul imunitar fiind debordat, pacientul devine mult mai susceptibil la infecții secundare sau probleme cardiace, care la rândul lor se pot dovedi fatale.

Acest articol a fost revizuit de dr. Alexandru Nicolescu-Zinca, director la Super-cliniques GMF-Réseau.

CITIȚI ȘI:

Rezistă virusul SARS-CoV-2 înghețului?
Cum ne tratăm de COVID-19 acasă?
COVID-19: Contagiozitate și rata mortalității