În urmă cu 30 de ani, un articol științific a demonstrat că există viață pe Pământ, datorită unei sonde spațiale care se îndrepta spre Jupiter, se arată într-un articol publicat de Agence Science-Presse.
Ideea a venit de la astronomul Carl Sagan. Celebrul popularizator de știință s-a întrebat cum putem detecta urme de viață pe alte planete. Nu viață inteligentă, ci pur și simplu viață. Ce ar fi „detectabil” de la mare distanță?
Ocazia de a răspunde la această întrebare a venit grație sondei spațiale Galileo, care în octombrie 1989 a fost lansată spre Jupiter, pe o traiectorie lungă ce folosea efectul gravitațional al planetei Venus și al Pământului pentru a accelera spre destinația finală utilizând mai puțin combustibil.
Astfel, în decembrie 1990, când a ajuns la 960 de kilometri de Pământ, Galileo și-a întors instrumentele către planeta noastră. Rezultatul „descoperirilor” sale a făcut obiectul unui articol publicat în revista Nature pe 21 octombrie 1993, intitulat „A search for life on Earth from the Galileo spacecraft”.
La momentul respectiv, se bănuia că unul din sateliții lui Jupiter, Europa, ascunde un ocean de apă lichidă sub gheața care o acoperă – o ipoteză pe care Galileo a întărit-o. Cei mai optimiști cercetători credeau chiar că acest ocean ar putea adăposti viață, lucru dezbătut și-n ziua de azi de altfel. Întrebarea care se punea era dacă sonda Galileo ar fi capabilă să detecteze vreo posibilă urmă de viață pe Europa. O modalitate de a testa acest lucru a fost de a vedea dacă Galileo poate „detecta” urme indirecte de viață pe Pământ.
Prin urmare, Galileo a măsurat oxigenul și metanul din atmosfera Pământului, acesta din urmă fiind în cantități suficient de mari pentru a sugera o origine biologică. Sonda a detectat și o semnătură în lumina infraroșie a soarelui reflectată de planeta noastră care sugerează prezența vegetației.
De asemenea, Galileo a detectat semnale radio, despre care, cu ironie, echipa condusă de Carl Sagan a formulat ipoteza „că au fost generate de o formă de viață inteligentă de pe Pământ”.
Dacă această „cercetare” este citată și-n ziua de azi este pentru că ea a avut un impact profund asupra astrobiologiei, i.e. a biologiei din alte lumi. Această disciplină științifică nu are capacitatea de a studia forme de viață în altă parte decât pe Pământ, însă ea se ocupă de formularea unor metode prin care am putea dovedi că există viață pe alte planete, că eventualele „urme” sau „semnături” detectate sunt cauzate de ființe vii, nu de vreun fenomen chimic sau geologic.
Atunci când Galileo se aventura în spațiu, astronomii nu detectaseră încă alte planete care să orbiteze în jurul unei stele, așa cum o fac planetele din sistemul nostru solar. Astăzi, știm de existența a peste 5,500, unele dintre acestea aflându-se în ceea ce numim „zonă locuibilă” în raport cu steaua lor. Noul telescop James-Webb a început deja să analizeze atmosfera a câtorva dintre ele.
Domeniul SF ne-a obișnuit cu extratereștri ușor de identificat. Realitatea, într-un viitor nu atât de îndepărtat, va fi însă cea a întrebărilor legate de niveluri anormale de metan, de fluctuații anormale în infraroșu sau de vapori de apă din atmosferă.
