Până pe 2 iunie a.c., Musée des beaux-arts de Montréal (MBAM) este gazda unei expoziții inedite, ce propune publicului un nou dialog între lucrările Georgiei O’Keeffe (1887-1986) și cele ale lui Henry Moore (1898-1986), explorând modalitățile în care acești doi mari artiști ai secolului XX și-au format propriile abordări ale artei moderne, profund înrădăcinate în natură.

O’Keeffe și Moore, două dintre cele mai mari nume din istoria artei moderne, au făcut obiectul a numeroase expoziții. Pentru prima oară însă, cea de la Musée des beaux-arts de Montréal pune în paralel viețile și operele lor prin intermediul a peste 120 de lucrări, la care se adaugă și recreerea studiourilor celor doi artiști. Toate acestea au fost posibile grație unei colaborări fără precedent cu Fundația Henry Moore din Much Hadham, Anglia, și cu Muzeul Georgia O’Keeffe din Santa Fe, New Mexico, SUA.

Dialogul unic și intens dintre picturile lui O’Keeffe și sculpturile lui Moore atestă relația fundamentală dintre umanitate și lumea naturală, o temă mereu de actualitate ce rezonează cu publicul de astăzi.

Realism și suprarealism

Expoziția începe cu o prezentare a desenelor și a primelor studii după natură ale celor doi artiști, oferind o privire de ansamblu asupra influenței suprarealismului în operele lor. În anii 1930, acest curent și-a pus amprenta în întreaga lume.

Georgia O’Keeffe – Seria I Florme de flori albe și albastre, 1919, ulei pe carton, 19 7/8 x 15 3/4 inch, Georgia O’Keeffe Museum. FOTO: MBAM.

Suprarealismul a inspirat-o pe Georgia O’Keeffe să exploreze imagistica onirică, iar pe Moore să creeze ceea ce el a numit desenele sale de transformare – reprezentări ale unor forme naturale ce se transformă în figuri umane, precum și seria de sculpturi „Helmet Heads”.

Ateliere recreate cu minuțiozitate

În centrul acestei expoziții se află reconstituirea meticuloasă a studiourilor celor doi artiști, ce dezvăluie asemănările remarcabile între vastele lor colecții de obiecte. 

Părăsirea centrelor artistice de la New York și respectiv Londra a survenit în momente similare în carierele lor. Moore s-a mutat în Hertfordshire în 1941, casa și atelierul său din Londra fiind atinse de bombardamente. Câțiva ani mai târziu, în 1946, O’Keeffe s-a mutat din New York în deșertul New Mexico, unde petrecuse deja mai multe veri. Deși nu s-au izolat complet și au rămas în contact cu viața urbană, ambii artiști au ales să trăiască în mediul rural, fapt ce le-a permis să se imerseze pe deplin în natură.

Mobile originale și copii dau viață acestor ateliere recreate în sălile de expoziție, ilustrând modul în care Moore și O’Keeffe au ales să lucreze în spații relativ înghesuite, înconjurați de obiecte pe care le-au găsit în natură.

Oase și pietre

Una din secțiunile expoziției este dedicată unei surse importante de inspirație pentru O’Keeffe și Moore: oasele. Deși fiecare le abordează diferit ca subiect, ambii le-au pus în relație cu cerul în așa fel încât să le permită să jongleze cu perspectiva și scara.

Henry Moore – „Reclining Figure Bone”, 1975, marmură travertină, 62.5 x 157.5 x 61 cm, The Henry Moore Foundation. FOTO: MBAM.

O altă secțiune înfățișează colecțiile extinse ale celor doi artiști de pietriș, silex, pietre de râu și roci feruginoase, care au inspirat multe dintre lucrările lor. Ambii au fost fascinați de suprafețele corodate și texturate ale pietrelor.

Scoici și flori

O parte din expoziție este consacrată evoluției felului în care cei doi artiști au lucrat cu formele interconectate ale unor obiecte organice, precum florile și scoicile. O’Keeffe și Moore au fost de-a dreptul fascinați de structuri observate în natură, pe care le-au transpus în arta lor. Dialogul dintre lucrările expuse aici oferă o nouă perspectivă asupra picturilor florale ale lui O’Keeffe, care contrastează cu interpretarea sexualizată și foarte răspândită a operei sale, pe care artista a respins-o mereu.

Georgia O’Keeffe – „Scoică roz și alge”, circa 1938, pastel pe carton, 54,9 x 69,8 cm. Muzeul de artă din San Diego, SUA. FOTO: MBAM.

Peisaje de forme

Ultima parte a expoziției prezintă lucrările târzii ale artiștilor, peisaje caracterizate de forme epurate și dimensiuni disproporționate, care creează monumentalitate în simplitate.

Sunt incluse lucrări ale lui Moore ce ilustrează modul său de a transforma corpul uman într-un peisaj metaforic, în care genunchii și sânii devin munți și văi, iar faldurile draperiilor, ondulațiile unui țărm sau scoarța terestră.

Henry Moore – „Figură culcată”, 1959-1964, lemn de ulm, 114,5 x 261,5 x 91 cm, Fundația Henry Moore. FOTO: MBAM.

La rândul lor, compozițiile lui O’Keeffe sunt alcătuite din benzi de culoare și lumină, care reprezintă trecerea timpului și mișcarea în cadrul peisajului și a diferitelor sale elemente.

Georgia O’Keeffe et Henry Moor, Géants de l’art moderne
Până pe 2 iunie 2024
Musée des beaux-arts de Montréal
1380 rue Sherbrooke Ouest, Montreal, H3G 1J5
Info și bilete: www.mbam.qc.ca

CITIȚI ȘI:

Festival d’art souterrain: Artă contemporană în spații publice, cu o tematică de mediu