Invazia Ucrainei de către Rusia și cele peste patru milioane de refugiați ucraineni ne amintesc că în istoria sa Canada, acest imens teritoriu răspândit între trei oceane, a primit și a oferit o a doua șansă la milioane de oameni. Aceștia au înfruntat condiții naturale, economice și sociale dificile și au construit Canada de astăzi.

Până în 1815, imigrația a fost relativ redusă. Un prim mare grup a fost cel al loialiștilor – imigranți anglofoni, cei mai mulți de religie protestantă, care au fugit către nordul continentului american, în Canada de astăzi, în contextul revoluției americane. Unii dintre ei nu voiau să fie cetățenii noului stat american, iar alții se temeau de represalii, căci își afișaseră loialitatea față de Imperiul Britanic.

Pentru prima dată, autoritățile din teritoriul canadian al acelei epoci au intervenit oferind un sprijin noilor veniți – sub formă de provizii și organizând atribuirea unor terenuri. Remarcăm că încă de pe atunci se îmbinau nevoia de mână de lucru cu dezvoltare economică și cu primirea și integrarea noilor imigranți. Documentele istorice ale vremii atestă însă fricțiunile sociale, discriminarea bazată pe rasă și/sau religie, precum și impactul destructiv asupra populațiilor autohtone.

Până la jumătatea secolului XIX, imigrația în Canada a provenit mai ales din Anglia și Statele Unite. Marea foamete din Irlanda (1845-1852) a declanșat un val masiv de imigranți irlandezi, mulți dintre ei ajungând în Canada. Între mai și noiembrie 1847, zeci de mii s-au îmbarcat pentru a ajunge aici, în condiții extrem de primejdioase, pe vapoare-epavă. Mulți din cei care au avut norocul să supravieţuiască călătoriei au căzut pradă bolilor, circa 6,000 murind din cauza unei epidemii de tifos. Pentru a încerca să o stăvilească, o stație de carantină a fost amenajată pe Grosse-Île, în aval de Quebec.

Cam în aceeași epocă (spre 1830), s-au refugiat în Canada și mulți polonezi care voiau să scape de opresiunea rusă. Câțiva ani mai târziu, în 1858, un alt grup masiv de polonezi sosește aici, de data aceasta fugind de ocupația prusacă a nordului Poloniei.

Între 1880 și 1914 este rândul italienilor să caute salvare și o viață mai bună în Canada, alungați de schimbările politice majore din Italia, care au dus la sărăcirea unei părți din populație și în special a fermierilor.

În 1891 începe migrația ucrainenilor către Canada. Într-o primă fază, circa 170,000 se stabilesc aici, salvându-se de opresiunea austro-ungară. Anii 1920-1939 sunt marcați de un al doilea val, format din cei care fugeau de comunism, de război civil și de ocupația sovietică. După cel de-al Doilea Război Mondial, între 1945-1952, un al treilea val de ucraineni, fugind de comuniști, ajunge în Canada.

Este epoca în care nu doar ucrainenii se refugiază aici pentru a scăpa de ororile unui regim comunist: circa un sfert de milion de persoane din Europa Centrală și de Est, mânate de același motiv, își încep o nouă viață în Canada.

Sosirea unor grupuri de imigranți din diferite regiuni ale lumii continuă în a doua jumătate a secolului XX: palestinieni (în 1950), evrei (între 1950-1970), unguri (în 1956), chinezi (1960), cehi (1968-1969) etc. În ultimii ani, reflectând frământările timpurilor actuale, Canada a primit grupuri de refugiați irakieni (în 2015, 23,000 de persoane), sirieni (în 2016, 25,000 de persoane) sau supraviețuitori Daech (veniți în 2018).

Pe parcursul istoriei sale marcate de valuri de imigrație și refugiați, Canada și-a dezvoltat din ce în ce mai mult profilul democratic. În 1982 și-a modificat Constituția pentru a include La Charte canadienne des droits et libertés, iar în 1985 Curtea Supremă, prin decizia sa din procesul Singh, a extins drepturile prevăzute în Cartă și asupra celor ce se află pe teritoriul Canadei (cazul a fost adus în justiție de o persoană care ceruse statutul de refugiat).

De atunci, Canada recunoaște aceleași drepturi de care se bucură cetățenii săi și celor cu statut de rezident permanent și străinilor prezenți pe teritoriul său, scopul fiind crearea unui cadru stabil pentru respectarea drepturilor fundamentale ale unei persoane: dreptul la egalitate, libertatea de expresie, dreptul de a se întruni și libertatea de gândire, de conștiință și de religie.

De la 1 ianuarie 2022, peste 41,000 de ucraineni au fost acceptați în Canada. Evenimentele actuale nu sunt din păcate nimic nou, ci dimpotrivă, o dovadă că istoria se repetă, că jocul intereselor geopolitice continuă să facă victime în rândul celor mulți, dar și că în ciuda tragediilor, solidaritatea, omenia și generozitatea continuă să facă punți între oameni de diferite origini și culturi.

CITIȚI ȘI:

Imigrație în Canada: O scurtă incursiune istorică