Un buget sub semnul presiunilor de a crește cheltuielile militare, de a contracara tendințele inflaționiste, de a trece primul test al pactului PLC-NPD, de a asigura o solidă relansare post-Covid și de a pregăti economia pentru șocuri viitoare. Un buget sub semnul nevoilor contradictorii de a face mai mult și mult mai puțin în același timp.
Un surplus de venituri
Guvernul federal va avea anul acesta venituri cu aproape 12 miliarde de dolari mai mari decât a fost estimat în urmă cu șase luni. Factorii ce au determinat acest surplus sunt: economia canadiană care performează foarte bine, creșterea prețurilor la materii prime și petrol și inflația care în luna februarie a atins 5,7%.
Potrivit calculelor ministerului Finanțelor, fiecare punct procentual în plus la produsul intern brut nominal (PIB real plus inflație) conferă Canadei venituri cu aproximativ 4 miliarde de dolari mai mult în primul an.
În situația economică prezentată în luna decembrie 2021, ministra Freeland estima că PIB-ul nominal va înregistra o creștere de 6,6% în 2022. Economiștii din sectorul privat sunt însă de altă părere, prevăzând o creștere medie de 9,5%, deci cu aproape 3 procente în plus.
De asemenea, în aceeași situație economică prezentată acum o jumătate de an, Chrystia Freeland a luat în calcul un preț al petrolului (WTI) de 73$ barilul. Estimările sectorului privat se situează mai degrabă la 98$ barilul.
De menționat că din 1994, pentru întocmirea bugetului federal, ministerul Finanțelor se bazează pe media previziunilor economice din sectorul privat.
O creștere a cheltuielilor, nu o reducere a deficitului
Cheltuielile prevăzute în noul buget federal prezentat pe 7 aprilie țin cont de trei problematici majore ale timpurilor actuale: creșterea abruptă a costului vieții, războiul din Ucraina și urgența climatică. Surplusul de la veniturile federale va fi folosit, în cea mai mare parte, pentru a spori cheltuielile în aceste domenii cheie.
O nouă ordine mondială este pe cale să se definească acum, odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia. Democrațiile occidentale se confruntă cu o situație de război în Europa, iar cheltuielile militare au revenit în topul priorităților. Canada nu face excepție.
Deja din 2017 guvernul s-a angajat să mărească cheltuielile pentru apărare cu 70% pe parcursul următorului deceniu, însă acest lucru nu pare suficient ținând cont de contextul securității globale. La ora actuală aceste cheltuieli reprezintă mai puțin de 1,4% din PIB. Statele Unite și alți aliați din cadrul NATO fac presiuni de mai mulți ani pentru ca Ottawa să respecte obiectivul convenit de 2% din PIB pentru cheltuielile militare. Li s-au adăugat acum și presiuni interne, din partea opoziției conservatoare dar și a Consiliul de Afaceri al Canadei. În joc este poziția Canadei de partener de încredere în securitatea globală și de membru de încredere al NATO.
Prin urmare, deși după alegerile din toamna trecută, guvernul liberal miza pe prezentarea unui buget axat mai ales pe redresarea post-pandemie, războiul din Ucraina a adus în prim plan preocupări cu privire la apărare, obligând guvernul Trudeau să revizuiască în sus cheltuielile militare, pentru a le aduce spre ținta NATO de 2% din PIB.
Două direcții majore se desprind din acest buget: întărirea apărării continentale prin modernizarea NORAD (Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială, un sistem de control aerospațial și avertizare aerospațială pentru America de Nord, creat de SUA și Canada în 1958) și prin asigurarea suveranității canadiene arctice, și achiziționarea de noi echipamente militare.
În același timp, urgența climatică, reliefată o dată în plus în cel mai recent (4 aprilie) raport al Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) care avertizează că fereastra pentru acțiunile climatice menite să evite riscurile sistemice catastrofale se îngustează, a incitat guvernul federal să finanțeze noi măsuri pentru a reduce gazele cu efect de seră (GES) și pentru a crea locuri de muncă în domeniul tehnologiilor verzi.
Reamintesc că Planul de reducere a emisiilor (Emissions Reduction Plan) prezentat la sfârșitul lunii martie a îmbrăcat forma unui mini-buget în sine, liberalii promițând să cheltuiască 9,1 miliarde de dolari suplimentari pentru a reduce emisiile de GES cu 40% sub nivelurile din 2005 până în 2030 și să încerce ca până în 2050 să atingă zero emisii nete. Aceasta în contextul în care emisiile din sectorul petrolier și gazifer au crescut cu 20% din 2005, Canada fiind singura națiune din G7 în care aceste emisii au crescut.
Nu în ultimul rând, pactul parlamentar încheiat luna trecută de Justin Trudeau cu Noul Partid Democratic (NPD) condus de Jagmeet Singh pentru a asigura supraviețuirea guvernului său minoritar până în 2025 se reflectă în acest buget prin finanțarea mai multor măsuri sociale, precum programul de îngrijiri dentare pentru canadienii cu venituri mici. Acestea se adaugă angajamentelor deja făcute de liberali privind vârstnicii și accesul la o locuință decentă, devenit în ultimii ani din ce în ce mai problematic.
Reîntoarcerea la echilibrul bugetar nu este așadar prevăzută în imediat. În 2020-2021, guvernul federal a înregistrat un deficit record de 327,7 miliarde de dolari din cauza pandemiei de Covid-19. Pentru 2021-2022, conform proiecțiilor ministrei de Finanțe, deficitul urma să fie de 144,5 miliarde de dolari. Dar, cum veniturile sunt mai mari decât cele prevăzute pentru exercițiul financiar încheiat pe 31 martie, datorită performanței economiei canadiene și prețurilor crescute la materii prime, deficitul este mai mic, noile estimări (Royal Bank) plasându-l la 120 milioane de dolari.
Potrivit proiecțiilor guvernamentale, deficitul ar trebui să ajungă la 58,4 miliarde de dolari în 2022-2023, apoi la 43,9 miliarde în 2023-2024 și la 29,1 miliarde în 2024-2025.
O inflație care îngrijorează
De câteva luni, mai multe voci din rândul economiștilor precum și grupuri din mediul de afaceri presează guvernul Trudeau să restabilească rigoarea bugetară la Ottawa, argumentând că o sporire a cheltuielilor ar putea contribui la creșterea inflației.
Economia performează foarte bine acum, într-adevăr. Produsul intern brut a crescut pentru a opta lună consecutivă. Așa cum declara ministrul Turismului și ministrul adjunct al Finanțelor, Randy Boissonnault, Canada a recuperat 112% din locurile de muncă pierdute în timpul pandemiei, adică 3,4 milioane de posturi. În 2022, Canada a înregistrat cel mai mare excedent comercial anual din 2008 încoace, un total de 6,6 miliarde de dolari.
Dar tendințele care se văd la orizont îngrijorează. Deja Banca centrală a anunțat că pentru a contracara presiunile inflaționiste va trebui ca până la sfârșitul anului să mărească dobânda de referință mai repede decât a prevăzut inițial. Pentru a readuce inflația la 2% – obiectivul Băncii centrale – într-un context de ocupare totală a forței de muncă și a unei tendințe de creștere a salariilor, șocul venit dinspre ratele de interes va fi destul de dur.
De aceea se așteaptă ca politica monetară mai strictă adoptată de Banca Canadei să producă o încetinire a economiei în următorii ani. Și de aceea directorul executiv al Băncii Nova Scotia, Brian Porter, citând nevoia unor investiții noi pentru a crea prosperitate și pentru a contracara turbulențele potențiale asupra economiei, s-a pronunțat în favoarea creării unei comisii federale care să traseze parcursul economic al Canadei pe termen lung.
Porter a vorbit de o „Comisie Macdonald modernă”, făcând referire la comisia pe politică economică din 1982 pe care Pierre Trudeau, pe atunci prim-ministru, a creat-o. La vremea respectivă, Canada se lupta cu o inflație foarte mare, de peste 10%, o creștere economică lentă și un protecționism în creștere peste tot în lume – obstacole ce par să se contureze din nou în calea expansiunii economice a Canadei și care, potrivit lui Porter, trebuie adresate agresiv.
O concentrare deci mai puțin pe partea de cheltuieli și mai mult pe o strategie de creștere pe termen lung și pe o structură fiscală care să susțină această strategie.
Mesajul guvernului Trudeau este însă unul ce s-a reflectat și în bugetul de anul trecut: „the danger is not in doing too much, but in doing too little” – pericolul nu constă în a face prea mult, ci prea puțin. Chiar dacă mai lent, ponderea datoriei în PIB continuă să scadă, iar liberalii insistă că acest buget, bazat pe platforma lor de campanie, este nu doar fezabil, ci și necesar pentru a poziționa Canada în fruntea relansării economice mondiale post-Covid.
