Recentele sondaje de opinie confirmă statutul PQ de lider detașat în intențiile de vot ale quebechezilor. Această ascensiune a separatiștilor și insistențele cu care Paul St-Pierre Plamondon își afirmă intențiile referendare, au readus suveranitatea Quebecului în actualitate, făcând-o să se profileze ca tema majoră a următoarelor alegeri provinciale.
La consiliul național al Partidului quebechez (PQ), care a avut loc la Drummondville pe 13 și 14 aprilie, liderul PQ, Paul St-Pierre Plamondon, a ținut un discurs puternic axat pe suveranitate. „În câțiva ani, cu siguranță până la sfârșitul acestui deceniu, vom avea un al treilea referendum privind independența Quebecului”, a declarat acesta în fața militanților PQ, neomițând să le amintească de „amenințarea existențială” pe care federalul o exercită asupra „poporului nostru”.
Acum câțiva ani, ba chiar acum câteva luni, o astfel de afirmație ar fi părut drept ridicolă. Nu și în momentul de față, când Partidul quebechez conduce detașat în sondajele de opinie, o tendință ce a prins contur anul trecut și care acum pare să se fi solidificat.
Astfel, un sondaj Pallas Data, realizat pentru Qc125 și L’Actualité, arată că PQ se situează la 33% în intențiile de vot la nivel provincial, cu 10 procente înaintea Partidului liberal din Quebec (PLQ), care obține 23% – cel mai bun scor al său la toate sondajele efectuate din noiembrie 2020 încoace! În ceea ce privește CAQ, doar 20% din electorat este gata sau înclinat să voteze cu acest partid care acum un an jumătate obținea 40,98% din sufragii, formând un guvern majoritar.
Dacă ne uităm la sondajul anterior Pallas Data, realizat în ianuarie 2024, vedem o creștere de două procente pentru PQ (în marja de eroare) și de opt procente pentru PLQ, care a sărit de la 15% la 23%.
CAQ a înregistrat o scădere de 3%, în timp de Québec solidaire, care acum se află la 13% în intențiile de vot, și-a văzut sprijinul diminuându-se cu patru procente. În ceea ce privește Partidul conservator (PCQ), acesta se situează la 11%, cu 2% mai puțin ca în luna februarie.
Ce explică această creștere spectaculoasă a PQ?
Unul din factori este fără doar și poate liderul. Când Paul St-Pierre Plamondon a preluat conducerea PQ, în octombrie 2020, acest partid părea destinat dispariției. Capacitatea organizatorică de care a dat dovadă și îndrăzneala sa au contribuit substanțial la ceea ce vedem acum în sondaje.
Situația amintește de cea a lui Trudeau și a liberalilor federali din 2015: un partid cu un trecut solid, ajuns în ruine, preluat de un lider tânăr, cu abilități politice ieșite din comun, care crește în sondaje și ajunge să domine din nou scena politică în timp ce toată lumea e ocupată cu bătăliile dintre celelalte partide. Desigur, până la următoarele alegeri provinciale, când Paul St-Pierre Plamondon ar putea deveni prim-ministru în Quebec, mai sunt mai bine de doi ani, ceea ce în politică înseamnă aproape o veșnicie, multe date ale problemei putându-se schimba până atunci.
Un alt factor important este contextul. Coalition Avenir Québec, aflată la al doilea mandat, scade în sondaje, ceea ce este normal. Uzura puterii, precum și eșecul, printre altele, privind le troisième lien (proiectul unui tunel rutier între Québec și Lévis, promis de Legault încă din campania electorală din 2018, abandonat și apoi adus din nou în discuție) explică, în mare parte, diminuarea sprijinului popular pentru partidul de guvernământ.
La acestea se adaugă și inflația, care nu e specifică Quebecului și nici Canadei, dar care a erodat stabilitatea financiară a populației, precum și criza de locuințe, care nici ea nu e specifică Quebecului sau Canadei, dar care provoacă frustrări imense. Chiar dacă acestea nu sunt probleme cu cauze neapărat locale, explicațiile lor ținând de un context mai global, liderii locali plătesc prețul politic pentru ele.
Este ceea ce se întâmplă și cu Trudeau la nivel federal. Există o nemulțumire crescândă în rândul populaţiei vizavi de actualul guvern liberal, iar quebechezii nu fac excepție. Or, este un fapt știut în dinamica politică federal-provincial că atunci când populația Quebecului este mulțumită sau măcar neutră în raport cu guvernul de la Ottawa, sprijinul pentru cauza suveranistă scade și invers. Nu degeaba Paul St-Pierre Plamondon, în același discurs de la consiliul național al PQ, a ținut să precizeze că „viitorul pe care Canada ni-l rezervă este sumbru”.
Și mai este un factor important care ține de contextul general: recrudescența naționalismului în Nord-America și Europa, cu tot cortegiul de efecte nefaste pe care îl generează. În Quebec terenul e fertil pe fondul bătăliei constituționale în jurul Legii 21 (a laicității) și a politicii federale de imigrație, Canada deschizând granițele pentru un număr record de nou-veniți în ultimii doi ani.
Chestiunea națională este deci din nou pe tapet, iar „coaliția celei de-a treia căi” formată de François Legault în timpul campaniei electorale din 2018 pare să se fi destrămat, separatiștii migrând spre PQ iar federaliștii spre PLQ (tendință ce urmează să fie totuși confirmată, căci deocamdată ea apare doar în sondajul Pallas Data).
Dar sunt toate acestea suficiente pentru ca populația Quebecului să dorească un nou referendum?
Apetitul pentru independență
Un alt sondaj de opinie, de data aceasta de la Léger pentru Québécor Média, lansat în aceeași zi cu cel de la Pallas (23 aprilie), aduce o perspectivă interesantă. PQ este incontestabil în frunte, cu 34% din intențiile de vot, urmat însă de CAQ cu 24%, PLQ cu 15%, QC cu 14% și PCQ cu 10%.
Pe lângă faptul că saltul în popularitate al liberalilor nu s-a materializat în acest sondaj, alte două observații sunt de făcut dacă comparăm cifrele actuale cu cele rezultate din precedentul sondaj Léger, realizat în luna martie: CAQ a cunoscut o ușoară creștere, de 2%, variație ce se situează însă în marja de eroare, și, mai important, PQ a rămas la același nivel. O plafonare deci, în ciuda discursului foarte naționalist al lui Plamondon și a promisiunii unui nou referendum.
CITIȚI ȘI: Cât de suveranistă este tânăra generație francofonă din Quebec?
O analiză mai aprofundată a sprijinului pentru suveranitate, efectuată de Philippe J. Fournier pentru L’Actualité, arată că de când PQ conduce în intențiile de vot, popularitatea independenței nu a variat din punct de vedere statistic, situându-se între 37% și 41% în sondajele Pallas Data (septembrie 2023 – aprilie 2024) și între 34% și 36% în cele Léger (februarie 2023 – aprilie 2024).
Astfel, utilizând media ponderată a sondajelor recente și ținând cont de o repartizare proporțională a indecișilor, proiecția făcută de Philippe J. Fournier arată că dacă în ultima săptămână din aprilie ar fi avut loc un referendum, NU ar fi câștigat, obținând 58% din voturi, față de 42% pentru DA. Mai mult decât atât, aceeași proiecție a putut fi observată și la începutul anului trecut.
De menționat și faptul că Pallas Data a întrebat participanții la sondajul său din aprilie a.c. dacă doresc ca până la sfârșitul deceniului să aibă loc un referendum privind suveranitatea, așa cum a promis liderul PQ. 54% au spus că nu, cu 4% mai mult decât cei care, conform aceluiași sondaj, s-ar fi pronunțat împotriva independenței.
Nu suntem așadar mai aproape de un Quebec independent decât eram înainte ca Paul St-Pierre Plamondon să preia frâiele PQ. Dar chiar dacă NU câștigă din nou, însăși ținerea unui referendum este în detrimentul Quebecului, putând provoca o migrație semnificativă de creiere și capital către alte provincii. Experiențele din 1980 și 1995 ar trebui să ne servească drept avertisment.
